DIVERSE DIVERSITĂȚI DIN VIAȚA OMULUI (1)

Distribuie pe:

- Înmulțindu-se peste măsură numărul pacienților cu oase rupte, cei care, cu chin cu vai, sunt internați și tratați în spitale, clinici și policlinici medicale, mă întreb, așa, ca într-o doară: De ce și pentru ce, atunci când vine iarna, numai șoferii sunt obligați să își echipeze roțile mașinilor cu cauciucuri antiderapante, în vreme ce pietonii-mergători se încalță după cum îi taie capul, după care se dau de-a dura pe ghețușul alunecos al străzilor bătătorite de pași lor ?! Nu de alta, dar se știe prea bine că repararea oaselor cu stricăciuni este nu numai o treabă medical-chirurgicală și de ghipsare tare complicată și dureroasă, dar și extrem de deranjabilă și de costisitoare! Și apoi, de unde și cu ce bani să cumpere bieții românași atât de multe cârje și bastoane!?

- Spre marea și plăcuta mea surprindere, aproape de cumpăna dintre ani, avea să mă sune la telefon, un tare bun și de demult prieten. Cel care avea să-mi încântate auzul și să-mi mângâie sufletul pribeag cu tradiționala și lunga urare românească, din străbuni: “La mulți ani cu sănătate, să vă dea Domnul tot ce doriți, zile senine și fericire, la mulți ani, să trăiți. Iar la anul care vine, n-ar fi rău să fie bine!”. Mulțumindu-i de frumoasa și creștineasca urare și exprimându-mi marea mea bucurie și mirare că, în sfârșit, a dat de mine, numai că-l aud că mă întrebă, ca din întâmplare: “Știi tu, Ioane, care-i diferența dintre cearta soțului și cicăleala soției ?!” Mă codesc să-i răspund imediat, gândindu-mă că poate o fi auzit vreo bârfă bârfitoare referitoare la îndelungata mea căsnicie de aproape 60 de ani și încearcă să mă apostrofeze, tachinându-mă și certându-mă. Simțindu-mi ezitarea, îmi zice: “Din propria-mi experiență, sunt convins că din zecile, sau chiar sutele și sutele de motive întemeiate sau neîntemiate de ceartă în casnicie, orice soț cuminte și cu multă minte alege doar unul. Iar partea lui de sfadă o încheie precum a început-o. Adică: brusc și dintr-o dată. În schimb, cicălelile soției (sau cele ale amantelor) sunt interminabile. Atât ca durată în timp și în sonoritatea glasului, cât și ca loc și spațiu de desfășurare. Atât cel geografic-european, cât și cel intercontinental. Cu atât mai mult cu cât se zice cum că s-ar mai fi descoperit încă un continent pe acest tot mai puțin rotund și învârtit Pământ! Pentru domniile lor (eronat considerate “fragile”, “sfioase” și “plăpânde”), neexistând niciun loc anume și niciun motiv aparte. Ele fiind capabile să te cicălească și în pat, și pe stradă, și în excursie, și la teatru, și la cinematograf, și în tren, și în mașină, și în avion, și la ștrand, și la mare. Ba chiar și în vremea propriului tău somn de veci”. Notă: Ei, ce zici, dragă cititorule? Îi dai sau nu dreptate prietenului meu?! Un om aproape cumsecade, ca și mine!

- În același context al relațiilor inter-umane și conjugale, încă o întâmplare tot neîntâmplătoare. La terminarea facultății, doi buni colegi de cursuri de studenție, de cămin, de cameră și de cantină hotărăsc, ca niciodată, să nu se căsătorească. Deci, să rămână burlaci convinși până la adânci bătrâneți. Numai că anii trecură ca duși de vânturi și, astfel, se întâmplase ca, din pură întâmplare, să se revadă după trecerea câtorva decenii. Bucuroși de nesperata lor revedre, hotărăsc să meargă la un restaurant. Depănând amintiri de tot felul, la un moment dat unul dintre ei întreabă: - Te-ai căsătorit, cumva?. - Da, m-am căsătorit. Însă târziu de tot. După 25 de ani de la absolvire. Cu o femeie cu doi copii. Doar o știi pe frumoasa și supla noastră Cornelia. Fostă colegă de grupă la Politehnica din Brașov. Împreună am fost repartizați să lucrăm ca ingineri la Constanța. Eu în port, iar ea la Rafinăria Petromidia-Năvodari. Recunosc că mă fac tare vinovat că eu am divorțat-o de primul ei soț! - Dar, tu? - Și eu m-am căsătorit. Însă numai acum cinci ani. Cu o văduvă bogată, din Iași. - Și cum îi ca femeie și ca om nevastă-ta? -E un înger de femeie! -Mă, prieten drag, dacă stau bine să mă gândesc, apăi să știi că nici a mea nevastă nu-i om!”

Lasă un comentariu