Politicienii ajunși la putere, și prin absenteismul la vot al unui segment important din rândul electoratului cu drept de vot, își continuă ofensiva amăgitoare la început de an 2019. Ministrul Tudorel Toader, mai ceva decât un avocat șmecher, caută soluții, învârte și sucește legea, numai din dorința de a salva de la pârnaie pe cei care au furat prea mult din visteria țării. Culmea ironiei, toată clasa politică, indiferent de culoare, nu discută despre problemele arzătoare ale țării. Pentru ei, prioritar pe agenda de lucru este doar justiția. Sunt atât de multe subiecte de analizat, de discutat, de rezolvat, legate de economia țării, devalorizarea leului, accesarea de fonduri europene, infrastructura rutieră, liniștea și ordinea publică. Nu se amintește nimic de cadastrul funciar, de faptul că după 2020 nu se vor mai primi subvenții europene dacă nu se rezolvă cadastrul. Tinerii României pleacă peste hotare, slugi la capitaliști, iar satele noastre rămân pustii, îmbătrânite. Acest aspect nu-i interesează pe vremelnicii guvernanți. Spitalele României au devenit neîncăpătoare, în timp ce “neoburghezia” se tratează prin Austria, Germania sau Turcia, iar banii europeni pentru spitalele regionale sunt refuzați. Întreprinzătorii români sunt cercetați de DNA, dacă încearcă să facă față tranziției, sau sunt sufocați de fisc, de o birocrație stufoasă. Vrei să faci ceva în România pe cont propriu? Trebuie să fi precaut, deoarece, un “prieten”, din invidie, te va turna la DNA și abia peste 4-5 ani, când se descoperă adevărul, constați că afacerea ta nu mai poate fi rentabilă, că ai pierdut totul, chiar și libertatea de a visa.
Televiziunea, cea mai ieftină și accesibilă sursă de informații, este aservită clanurilor politice. O abundență de comentarii pro și contra celor de la putere, 24 din 24 de ore, iar când vrei să schimbi canalul, constați că aproape toate televiziunile, de parcă ar fi înțelese, prezintă reclame cu diverse produse farmaceutice, curată amăgire comercială.
Nu mai avem încredere în amăgirile politicienilor, mai ales acum, după ce România a ajuns să conducă destinele Uniunii Europene. Chiar dacă PSD manifestă o oarecare independență față de pretențiile uniunii, una se spune la Bruxelles și alta la București. Starea aceasta de ambiguitate, provoacă neliniște și scârbă în rândul populației. De ce nu se recunoaște oficial, faptul că am devenit o colonie a Uniunii Europene, unde se fac experimente cu diferite scenarii, capabile să provoace ură și dezbinare? De ce nu se spune că în momentul în care România a solicitat aderarea la UE, ni s-a spus “Vreți să aderați, atunci dați-ne economia!”. De ce nu se recunoaște că prețul aderării a fost extrem de scump pentru noi? Capitaliștii occidentali râd de noi, satisfăcuți că au reușit să ne impună reguli economice, să ne influențeze în deciziile naționale, să ne determine a ne neglija identitatea națională, într-un timp relativ scurt. Chiar cu riscul de a fi acuzat de nostalgie după perioada de glorie a socialismului, v-aș propune să vă aduceți aminte de cuvintele președintelui României, Nicoale Ceaușescu, în momentul în care clica de trădători l-au condamnat la moarte, referitoare la impactul capitalismului străin în economia țării, efectul iredentismului asupra siguranței naționale. Politicienii români ne-au vândut economia, fără să fie pedepsiți. Companiile străine au profitat de prostia celor ajunși la conducerea țării, și, printr-o privatizare impusă din afară, ne-au lichidat obiectivele importante din economie. Concret, să amintim doar situația din județul Mureș, unde Fabrica de zahăr, ajunsă în patrimoniul unui concern francez, a fost lichidată, vândută la fier vechi. Industria laptelui, a ajuns pe mâna străinilor. Am fost la Nutrimur Iernut, când o companie străină cumpăra fierul vechi și-l exporta în Grecia. Combinatul Chimic din Târnăveni a ajuns o amintire, și alte și alte fabrici și unități industriale. Îmi aduc aminte de un italian care a reușit să cumpere Agromec din satul meu natal, cu mașini unelte de ultima generație, cu hale de reparații. Italienii și-au recuperat înzecit banii investiți prin lichidarea patrimoniului și au plecat. În urmă cu douăzeci de ani am încercat o colaborare cu o firmă din Ungaria specializată în producerea de semințe. La un moment dat, la o întâlnire cu reprezentanții firmei la o masă, în restaurant, unul dintre ei s-a adresat celuilat “ezek o hülye románok”- tâmpiții ăștia de români vând totul. M-am ridicat de la masă și am părăsit localul, fiindcă nu puteam să fac afaceri cu niște străini care ne considerau tâmpiți, în stare să ne vindem până și izmenele de pe noi. Atunci mi-am încheiat definitiv carierea de om de afaceri.
Așa că și abureala cu valorile Uniunii Europene, cu binefacerile pe care ni le-a adus, integrarea, este tot o amăgire cu bătaie lungă.
