FERICIREA, DOMNITORUL ȘI... DUMNEZEU

Dumnezeu ne cheamă la mântuire prin conștiința noastră. Prin conștiință, Dumnezeu ne mustră pentru relele ce le-am făcut. Prin conștiință, ne îndeamnă spre tot lucrul bun. Sfântul Talasie Libianul spunea: „Conștiința este un învățător sincer; cine ascultă de ea, petrece fără greșeală". Suntem purtați spre mântuire și de cărțile bune pe care le citim. Au fost multe cazuri în care unii oameni, în urma citirii Sfintei Scripturi, s-au convertit la creștinism, deoarece în cuprinsul acestei cărți au descoperit căile adevărate spre iluminare și desăvârșire. Sfântul Efrem Sirul zice: „Frate al meu, trezește-te și te sârguiește de-a pururea a te lipi de citirea Sfintelor Scripturi, ca să te învețe pe tine cum se cade a fugi de cursele vrăjmașului și a dobândi viața veșnică". Iată, deci, Dumnezeu lucrează în multe chipuri, ca noi să ajungem la mântuire. Dumnezeu vrea să Se dăruiască El însuși mie, ție, și fiecărui om. Dacă ne lăsăm cuprinși de Dumnezeu, El însuși este Acela Care ni Se descoperă și ni Se comunică, în măsura în care noi Îl primim: „Și, tuturor celor Care L-au primit, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu, și din plinătatea Lui, noi toți am luat har peste har" (Ioan 1,12 și 16). Dacă deschidem ușa, dacă spunem „Da", El intră și ne face pe noi locuința Lui, chivotul Lui. Intrând în ființa noastră, cinează cu noi și noi cu El (Apocalipsa 3, 20).

***

Sfântul ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT este recunoscut a fi personalitatea numărul unu din toate timpurile și locurile pământului străbun. El s-a remarcat prin credința și dragostea în Dumnezeu și Țară, prin rugăciunile înălțate Creatorului Suprem, răbdarea și nădejdea pe care trebuie s-o aibă un adevărat conducător de oști. Nu degeaba cronicarul Grigore Ureche spunea: „poporul îi zice sveti-sfântul". Poetul național Mihai Eminescu îl numește „sfânt național", iar istoricul Nicolae Iorga îl numește „un sfânt cum nu mai poate răsări altul, și este cea mai curată icoană a sufletului poporului român". Noi, românii, îl lăudăm ca pe un viteaz strateg ce se aseamănă cu Împăratul David, ca pe un purtător de biruință ce se aseamănă cu împăratul Constantin cel Mare și ca pe un inegalabil ctitor ce se aseamănă cu împăratul Iustinian cel Mare. Îl lăudăm mai ales ca un sfânt autohton care, aflat acum în fața Părintelui ceresc, se roagă pentru fiii neamului nostru și pentru Biserica străbună.

***

Fericit este omul care trăiește cu o conștiință curată. El va fi - cum spune psalmistul David - „ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa" (Psalmul 1,3). În cartea Filocaliei, Ilie Ecdicul fericește „sufletul care, așteptând pe Domnul său să vină mâine, nu ia în seamă osteneala zilei, nici a nopții, știind că mâine i Se va arăta". Destinul fiecărui om este marea fericire cu Dumnezeu pentru veșnicie. Dar, ce păcat că oamenii acestui timp greșesc, comportându-se precum copiii capricioși, care se îndepărtează de mama lor, pentru a merge singuri. Singura cale adevărată spre fericire este Hristos (Ioan 14,6), Unicul Mântuitor, Iubirea întrupată, Care vrea să ne atragă la Sine.

Din volumul „HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ"

 

Lasă un comentariu