Zilele “Unirii Principatelor Române”, ca și celelalte “UNIRI”, sunt zile mărețe în care trebuie să fim fericiți pentru ceea ce au făcut înaintașii noștri. Azi, ar trebui să vorbim cu responsabilitate și rușine de... “Dezunire”: Suntem fără parte din România Mare de odinioară: Basarabia, Bucovina, Insula Șerpilor, Caliacra, Durostorum, Herța, încă respiră dor și suferință... Mai grav, este faptul că: “Noi, Românii, suntem divizați în clase politice, sociale, economice, religioase”; că între noi sunt trădători ai neamului; că cei de altădată doresc să ne mai umilească în viitor, prin lăcomia lor, dar și “Iudele de cozi de topor Români”. Vorbesc unii de conciliere între popoare și bine fac, dar ca ea să înceapă trebuie să-și asume crimele și atrocitățile făcute asupra neamului românesc, să-și ceară iertare în fața lumii... și apoi vom accepta a pune pe “Luceafărul Românesc” pe aceeași scară cu “Criminalii” care au vrut și vor sângele românesc. Până atunci... “Iarba rea din holde piară, piară dușmanii din țară, între noi să nu mai fie, decât flori și armonie”.
Să vedem acum, după secole întregi, ce ne sfătuiesc înaintașii noștri, care au făcut unirea și s-au jertfit pentru ea:
“Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima Română. /
Să-nvârtim hora frăției / Pe pământul României.
Unde-i unul, nu-i putere / La nevoi și la durere, /
Unde-s doi, puterea crește / și dușmanul nu sporește. Vrem să fim liberi cu adevărat, vrem ca toată suflarea românească să viețuiască într-un singur stat... “să ne unim într-un popor mare”, înaintea căruia să fie deschise toate căile ce duc spre “progres și fericire”. Când un “neam întreg” gândește un singur gând și inimile a milioane de oameni palpită de o singură emoție - oare, este putere omenească care să poată să-i stea împotrivă? Chiar de-ar fi o astfel de putere vrăjmășească, înaintea voinței suverane a “milioane de suflete înfră-țite” într-un cuget și-o simțire “trebuie să i se închine”.
Vasile Alecsandri (1821-1890), scriitor, poet, om politic, patriot demn
“România” toată, această mare familie de frați, nu poate fi fericită, nu poate fi tare și puternică decât numai prin “Unire”. Prin “Unire” numai vom alcătui un “stat mare și puternic” care nu are a se teme de nicio putere străină și care să fie considerat între celelalte staturi libere. Toți românii care nu vor a participa la mărețul edificiu al unirii și aleargă numai după profitul lor, sunt lași, nedemni, imorali și demni de dispreț în fața națiunii române.
Aricescu Constantin (1823-1866), istoric, scriitor, publicist, patriot roman
“Unire și Unire”! Inima poporului nu înșeală niciodată. “Să ascultăm fraților, inima poporului nostru”; să ascultăm glasul și interesul nației noastre care strigă neîncetat: “Unire și Unire!” Această “Unire” o dorim nu pentru ca să lovim drepturile și să amenințăm pacea altora, ci numai pentru a asigura “drepturile și pacea noastră”.
“Frați români!” - Suntem, cu toții, în același car, care este “Carul patriei” și trebuie să ne silim să-l ducem în așa fel, încât să nu cadă în prăpastia pe care alții au căutat-o demult, și-o mai caută și acum. Patria noastră, printr-o soartă de toată jalea, a fost menită, din cea mai bătrână vechime, să fie teatrul năvălirilor războaielor străinilor. Pentru aceasta, noi “trebuie să fim uniți, între satele și orașele noastre trebuie să fie pace, între gubernanți înțelegere, iar patriotismul să fie mai presus de orice altă considerațiune”.
Mihail Kogălniceeanu (1817-1891), patriot, om politic, istoric, orator, scriitor român.
P.S. Peste toți și peste toate, Sfântul Ardealului vine și el în ajutorul nostru:
“Cine are minte, să ia aminte”!
Închinăciune patriei și respect poporului străbun!
