ÎNGERII, SOCIETATEA ȘI... NAPOLEON

* Într-o lucrare istorică, “Ardealul, pământ românesc”, scriitorul american Milton G. Lehrer demonstrează vechimea și continuitatea românilor din Transilvania. El spune următoarea întâmplare: cu ocazia expediției sale în Egipt, Napoleon aduse cu sine o seamă de savanți iluștri, oameni de știință și filosofi, pentru a cerceta la fața locului relicvele unui trecut multimilenar... Într-o noapte înstelată, pe când vaporul aluneca lin pe valurile liniștite ale Mediteranei, oamenii respectivi discutau asupra existenței lui Dumnezeu. Un ateu își expunea grandilocvent teza inexistenței lui Dumnezeu, făcând apologia materialismului absolut. Un altul în urmă, adăugând la argumentele predecesorului considerații mai subtile și mai complicate încă. Napoleon asculta cu atenție și, arătând cu mâna spre cerul înstelat, zise: “Domnilor, puteți discuta cât vreți voi, dar pe toate acestea cine le-a făcut?”. Pământul Transilvaniei cu relicvele lui vorbește de continuitatea și vechimea românilor pe aceste locuri. Lumea sau Universul vorbește despre Dumnezeu. Cine privește lumea ce-l înconjoară cu atenție își dă seama cum această lume îl duce pe om la Dumnezeu.

***

* Societatea modernă subscrie la filosofia care spune: “Du-te atât de departe cât poți. Nu fi satisfăcut până nu ajungi în vârf. Tu meriți ce este mai bun”. Dar Sfânta Scriptură ne spune să nu avem o părere prea înaltă despre noi înșine. Mândria și ambiția noastră, atracția de a fi numărul unu ne pot determina să ne întindem prea mult. Ele ne vor duce la prăbușire, căci, “mândria merge înaintea nimicirii, iar gândul cel rău înaintea căderii” (Pilde 16,20). Cine se așează singur sus, acela își găsește singur căderea. “Tot cel ce se înalță pe sine va fi smerit” (Luca 18, 14). Sfântul Grigorie Teologul îndeamnă. “Nu te ridica la înălțime, ca să nu cazi în adâncime”. De fapt, năzuința spre înălțare este totdeauna năzuință spre înjosire.

***

* Îngerii sunt cei care ne aduc un orizont nou de cunoaștere și un ajutor în dezvoltarea originalității noastre pe linia unei frumuseți a curăției și a unui caracter superior. Ei sunt o mângâiere și inspirație pentru cei ce cred în Dumnezeu și un stimulent pentru necredincioși. Îngerii se află într-o solidaritate ontologică cu oamenii și cu lumea sensibilă, înălțând împreună doxologie lui Dumnezeu. Ei lucrează asupra subiectelor umane pentru a le întări și a le susține în acțiunea lor de spiritualizare, de nealipire la cele materiale, care se repercutează asupra trupurilor lor și, prin ele, asupra lumii interioare. Ei le comunică oamenilor un ajutor energetic de spritualizare, ca prin aceasta să poată cunoaște pe Dumnezeu și să se mențină în păzirea poruncilor lui divine.

Din volumul “HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ”

 

Lasă un comentariu