De foarte mulți ani, orașul Sărmașu și-a dat obolul recunoștinței pământului sfânt românesc prin diferite mijloace, diferiți oameni și diferite locuri: Parcul orașului, Casa de cultură, Biserica Ortodoxă, Biblioteca orășenească “Liviu Rusu”, Mănăstirea de pe Dealul Comoarei...În acest an binecuvântat de Bunul Dumnezeu, 2019, în zi sfântă pentru neamul românesc, 24 IANUARIE, când toată suflarea de simțire românească cinstește “UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE: MOLDOVA ȘI ȚARA ROMÂNEASCĂ, gazdă bună, ca întotdeauna, ne-a fost Biblioteca orășenească “LIVIU RUSU”, condusă cu multă responsabilitate, dragoste, profesionalism și competență de doamna directoare DINUCA BURIAN.
Prezenți au fost reprezentanții Primăriei orașului Sărmașu, prin domnul primar, inginer MOCEAN IOAN, susținător permanent al evenimentelor de natură culturală, istorică, social-religioasă, elevi, reprezentanți ai școlii sărmășene, părinți din localitățile aferente Sărmașului, și subsemnatul, în calitate de reprezentant al Bisericii Ortodoxe Sărmașu și mediei locale. Cu toții am fost încântați de frumoasele costume naționale ale copiilor, elevilor, mamelor și bunicilor participante, care fac parte din faimosul grup: “GRAIUL CÂMPIEI”, format și atent condus de doamna directoare, animați și de suflul și importanța zilei în sărbătoare: “Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima Română. / Să-nvârtim hora frăției / Pe pământul României. Unde-i unul nu-i putere / La nevoi și la durere, / Unde-s doi puterea crește / și dușmanul nu sporește.”
Doamna directoare Dinuca Burian a urat “Bun venit” participanților, a prezentat succint programul zilei, după care, în semn de profund respect și depline emoții, am ascultat IMNUL SFÂNT ROMÂNESC.
Subsemnatul, în calitate de conferențiar al evenimentului, mi-am început expozeul cu rugăciunea Tatăl nostru, așa cum făceau pe vremuri și întotdeauna părinții și bunicii noștri, dar și cum azi învață elevii școlilor noastre: “Totdeauna lucrul tău, să-l începi cu Dumnezeu / unde-i El și darul Său, nici un lucru nu e greu”. La început, am prezentat importanța acestui eveniment, al unirii tuturor românilor, în primul rând din punct de vedere sufletesc și apoi și teriotorial: “ROMÂNIA - toată, această mare familie de frați, nu poate fi fericită, nu poate fi tare și puternică decât numai prin Unire. Numai prin Unire vom alcătui un “stat mare și puternic” care nu are a se teme de nicio putere străină și care să fie respectat la fel ca celelalte state libere. Toți românii care nu vor participa la mărețul edificiu al unirii și aleargă numai după profitul lor sunt lași, nedemni, imorali și demni de dispreț în fața națiunii române” (Mihail Kogălniceanu).
Este greșit a se vorbi de “Mica Unire” și “Marea Unire”, atâta timp cât Unirea cuprinde un element complet și total edificator, să nu mai spunem că în istorie se vorbește numai de două uniri, uitându-se de prima unire, când sub marele rege Burebista, înainte de Hristos, s-au unificat pentru prima dată toate triburile traco-gete, formând nucleul prim al viitorilor români, care-și au adevărata origine, după spusele marilor istorici europeni, în traco-geții-daci și nu în latini, ei fiind aceea care se trag din aceștia: “DACII SUNT PRIMII STRĂMOȘI AI ROMÂNILOR”. Din punct de vedere etnografic, DACII par să se confunde cu GEȚII dar, au aceeași origine, aceeași limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă. Abdolonyme Honore Ubicini (1818-1884) - publicist, (Les origines de l'histoire Roumaine). “În cele mai vechi timpuri cunoscute, în TRANSILVANIA și în țările învecinate, locuiau DACII care mai erau numiți și GEȚI, și de la ei a primit actuala Transilvanie, împreună cu Moldova, Muntenia și regiunile învecinate din Ungaria numele de DACIA (Martin Hochmeister (1740-1789) - tipograf Siebenburgische Provinziaalblatter vol. III)
Ulterior a fost prezentat chipul artizanului unirii, colonelul ALEXANRU IOAN CUZA, unificarea românilor din Moldova și Țara Românească și binefacerile actului unirii principatelor: Formarea statului național ROMÂNIA, formarea primului guvern și parlament român, reforma agrară, secularizarea averilor mănăstirești, ca un beneficiu pentru țară, în sensul sistării exportului de averi în Grecia, dar și primul act al salarizării și încadrării tagmei preoțești într-o formă de administrare. Zilele UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE, ca și celelalte UNIRI, sunt zile mărețe în care trebuie să fim fericiți pentru ceea ce au făcut înaintașii noștri. Azi, ar trebui să vorbim cu responsabilitate și rușine de... DEZUNIRE: Suntem, fără parte, din ROMÂNIA MARE de odinioară: Basarabia, Bucovina, Insula Șerpilor, Caliacra, Durostorum, Herța, care, încă respiră dor și suferință... Mai grav, este faptul că noi, ROMÂNII, suntem divizați în clase politice, sociale, economice, religioase; că între noi sunt trădători ai neamului; că cei de altădată doresc să ne mai umilească în viitor, prin lăcomia lor dar și iudele de cozi de topor români. Vorbesc unii de conciliere între popoare și bine fac, dar ca ea să înceapă trebuie să-și asume crimele și atrocitățile făcute asupra neamului românesc, să-și ceară iertare în fața lumii. Până atunci, “IARBA REA DIN HOLDE PIARĂ, PIARĂ DUȘMANII DIN ȚARĂ, ÎNTRE NOI SĂ NU MAI FIE, DECÂT FLORI ȘI ARMONIE”.
Sărbătoarea a continuat cu un bogat și minunat program artistic susținut de grupul “GRAIUL CÂMPIEI”. În încheiere, sub auspiciile Imnului Unirii, toți cei prezenți ne-am prins într-o horă frățească și românească, care a făcut ca inimile noastre să tresară de bucurie și fericire că suntem români și că “tot ce-i românesc nu piere și nici nu va pieri”.
