ORICE VÂRSTĂ AR AVEA COPIII, PĂRINȚII ÎȘI FAC GRIJI PENTRU EI

Distribuie pe:

Este aproape de la sine înțeles că părinții își susțin copiii de-a lungul întregii vieți, indiferent de vârsta acestora, fie prin ajutor oferit punctual, fie ca sprijin în viața de zi cu zi.

Psihologii consideră că acest proces este unul natural și des întâlnit, manifestându-se mai ales în speranța unor beneficii ale întrajutorării reciproce. Adică, părinții își susțin copiii, pentru ca, mai apoi, la bătrânețe, rolurile să se schimbe, și copiii adulți să îi ajute pe părinți. Această relație este una sănătoasă, însă numai atâta vreme cât este echilibrată și bine înțeleasă de ambele părți.

Mamele și tații se stresează diferit

Motivul pentru care părinții își fac griji pentru copiii lor toată viața a fost descoperit după ce psihologii americani au analizat 186 de cupluri căsătorite, care aveau doi sau trei copii adulți.

Astfel, s-a constatat că părinții continuă să se îngrijoreze cu privire la copiii lor și după vârsta adolescenței, atenția fiind îndreptată către socializarea din familie.

Cele 186 de cupluri, cu vârsta medie de 57 de ani, au fost întrebate despre sprijinul emoțional și financiar, ajutorul propriu-zis, discuțiile despre evenimentele zilnice și, mai ales, cât de mult timp își petrec făcându-și griji pentru copiii lor și cât de mult dorm noaptea.

Rezultatele au confirmat că părinții se îngrijorează și nu dorm din cauza copiilor lor, chiar și atunci când aceștia sunt maturi.

Diferența principală dintre mame și tați este că somnul mamelor este întrerupt din cauza grijilor pentru copiii lor adulți, indiferent de cine le oferă acestora sprijin, pe când calitatea somnului taților se deteriorează doar atunci când ei sunt cei care trebuie să le ofere sprijin. Simplul act de a oferi sprijin copiilor a afectat somnul taților, pe când mamele au fost afectate de stresul necesității de acordare a sprijinului.

Indiferent cum percep acest lucru, studiul vine ca o confirmare puternică a faptului că părinții își vor dedica întotdeauna sănătatea și bunăstarea pentru copii și că le va păsa întotdeauna de ei.

Susținerea financiară, o capcană

Totuși, psihologii americani atrag atenția asupra faptului că părinții își susțin copiii, dar într-un mod inconștient le susțin și dependența, lipsa de încredere în forțele proprii sau subjugarea față de ei.

Pe de altă parte, există și copii care ajung să profite de acest ajutor, dar mai ales de ajutorul financiar. Ajutorul financiar constant din partea părinților menține lipsa de autonomie financiară a copiilor și dependența de părinte, motive de a exercita un control asupra vieții copilului (cu pretenții și așteptări) și o subjugare a acestuia, care se va teme că va pierde ajutorul, dacă are vreo opinie diferită de cea a părintelui.

Totodată, există și copii care caută acest ajutor și își pot manipula părinții prin pretexte, cum ar fi negăsirea unui loc de muncă, văitatul în mod constant că nu se descurcă financiar, implicarea în datorii foarte mari sau chiar în anumite adicții (vicii) care consumă bani.

În astfel de situații, oricât de dificil pare, oprirea sprijinului material este cea mai înțeleaptă decizie. Relația financiară trebuie mereu discutată și, în cadrul ei, stabilite limite, altfel se transformă într-o capcană.

De multe ori, schimbarea într-o astfel de relație vine cu disconfort inițial de ambele părți, dar aduce, pe termen mediu și lung, beneficii mari relației, dacă se conștientizează tipul interacțiunii, precum și consecințele acesteia.

Nu vă sacrificați propriile interese - Chiar dacă este oarecum firesc să considerăm copiii ca fiind sensul vieții noastre, psihologii ne sfătuiesc să nu ne sacrificăm propriile interese, deoarece ne facem rău și nouă, dar îi transformăm și pe copiii ajunși adulți în prizonieri și victime ale binefacerii și grijii noastre.

Iubiți-vă soțul (soția) - Copiii vor pleca, iar el (ea) va rămâne cu tine. Doar așa puteți oferi copiilor un exemplu de relație sănătoasă, pentru ca ei să își dorească familie și copii. În caz contrar, dacă veți fi obsedați de problemele copiilor, dacă veți ignora nevoile soțului (soției), veți pierde și copilul, și partenerul.

Nu uitați de voi în cursa pentru fericirea copiilor - Nu trebuie să vă refuzați haine noi, electrocasnice moderne sau chiar o mașină. Dacă nu vă respectați propriul confort, ce fel de exemplu oferiți copiilor?

Oferiți-le copiilor posibilitatea de a trăi și de a respira - Doar atunci ei vor putea să crească și să se dezvolte normal, așa cum își doresc. Rolul părinților e simplu: asemenea unei flori, să îi stropim la timp pe copii, să nu îi acoperim de soare, să îi protejăm de dăunători. Iar mai departe, copilul se va descurca singur și va arăta tot ce are mai bun.

Dăruindu-i copilului iubire, nu uitați de voi, altfel această incapacitate de a vă iubi i se va transmite și lui.            

Independența la care a ajuns copilul nu înseamnă abandon - În perioada copilăriei, atunci când personalitatea copilului era în formare, cea mai mare parte a afecțiunii și grijii părintești lua formă de sfaturi, însă acest comportament se menține și atunci când copilul devine deja adult.

Reacțiile pe care le pot avea tinerii adulți în aceste situații pot fi de revoltă, de respingere, mai mult sau mai puțin ferme, sau de acceptare fără opoziție, în detrimentul propriei autonomii.

În acești parametri, relația părinte-copil se poate transforma într-o încercare permanentă și tensionată de a stabili și restabili limitele. Conflicte, reproșuri, urmate de sentimente de vinovăție, împăcări, consolări, se pot succeda periodic, formând un ciclu.

În aceste momente, este nevoie de multă răbdare din partea fiecăruia, pentru a-și înțelege propriile sentimente, dar și sentimentele celuilalt. De asemenea, este importantă înțelegerea faptului că independența la care a ajuns copilul nu înseamnă abandon, lipsă de recunoștință, ci doar o etapă firească de dezvoltare. Sentimentele de afecțiune dintre părinți și copii nu dispar niciodată, ci doar se reașează.

Lasă un comentariu