Cercetătorii germani de la Centrul de Boli Neurodegenerative și cei americani de la Școala de Medicină a Universității Washington, citați de descopera.ro, susțin că un simplu test de sânge poate detecta cu o marjă mică de eroare semnele leziunilor creierului la oamenii care sunt predispuși să dezvolte boala Alzheimer, chiar înainte de simptomele asociate bolii, precum semne de confuzie și pierderea memoriei.
“Testul detectează o proteină structurală care formează o parte din scheletul intern al neuronilor. Atunci când neuronii sunt afectați sau mor, proteina se scurge în lichidul cefalorahidian și în coloana vertebrală și de aici în sistemul circulator. Este o procedură care ar putea fi încorporată cu ușurință într-un set de analize la o clinică de neurologie.
Nivelurile ridicate ale acestei proteine în lichidul cefalorahidian sunt deja indicatori că unele celule cerebrale au fost afectate, dar prelevarea acestui lichid este o procedură mai complicată decât o simplă analiză de sânge. De aceea, am dorit să aflăm dacă nivelurile acestei proteine reflectă de asemenea leziuni neurologice.
În cadrul cercetării, am apelat la un grup de familii cu variații genetice rare, care cauzează boala Alzheimer la vârsta de 50, 40 sau chiar 30 de ani a unei persoane. Familiile din studiu fac parte dintr-un consorțiu internațional (DIAN), condus de Universitatea din Washington. Un părinte cu o astfel de mutație are 50% șanse de a o transmite la copii, iar orice persoană care moștenește mutația va dezvolta, în mod garantat, boala Alzheimer. Singura parte bună este faptul că mutația genetică reprezintă o șansă pentru cercetători să studieze metode de depistare a bolii înainte de apariția simptomelor.
Celor 400 de participanți din proiectul DIAN li s-a recoltat sânge, li s-a scanat creierul și li s-a cerut să completeze teste cognitive. Circa jumătate dintre ei au fost evaluați mai mult de o singură dată, de obicei la un interval de timp de 2 - 3 ani.
La cei cu mutații genetice (247 din cei 400), nivelurile de proteină erau mai ridicate și au crescut odată cu trecerea timpului. La cei cu o variantă sănătoasă de gene, nivelurile acestei proteine erau și au rămas normale. De asemenea, această diferență a fost detectabilă cu 16 ani înainte de apariția simptomelor cognitive.
Am analizat și rezultatele RMN, determinând că rapiditatea cu care nivelurile de proteină au crescut este proporțională cu rapiditatea cu care precuneusul (o parte a creierului responsabilă cu memoria) se subțiază și scade în dimensiune.
Pentru a afla dacă nivelurile de proteină din sânge pot fi folosite pentru a prezice declinul cognitiv, am adunat date de la 39 de oameni cu mutații nocive. Și, în acest caz, am observat o legătură între declinul cognitiv și creșterea cantității de acest tip de proteină din sânge, ambele fiind asociate și cu atrofierea creierului observată la RMN”, afirmă oamenii de știință.
