CERȘETORIA, TÂLHĂRIILE ȘI HOȚIA DEZONOREAZĂ ROMÂNIA

Fenomenul cerșetoriei, întâlnit și tolerat la noi acasă, alimentat de situația socio-economică a populației și de sărăcie extremă, a devenit o problemă gravă, stânjenitoare, dezonorantă și rușinoasă pentru România, țară bogată, dar prost condusă! Astăzi, la fiecare colț de stradă, la fiecare intrare sau ieșire din magazine, de la înmormântări, de la diverse spectacole, de la biserici, ne așteaptă frecvent, femei cu copii mici în brațe, minori, schilozi sau copii ai străzii. Îi vezi cu hainele murdare, îmbrăcați sărăcăcios, indiferent de vremea de afară, subțire iarna și gros vara, cu boli de vedere, în cele mai dese cazuri închipuite, cu ochii pierduți, adevărați actori. Sărmani care ne păcălesc pe unii dintre noi fără să știm cine sunt, câți sunt, de unde vin și unde se duc, cei care lucrează zi de zi cu mila celorlalți, indiferent că sunt impostori ori neajutorați, fie că necazurile lor sunt descrise duios ori că sunt demonizați. Excelează la ținută și recuzită, provocând lacrimile trecătorilor, gesticulație foarte complexă, ridică mâinile, fac spume la gură, iar banii curg! S-a demonstrat în multe cazuri că în buzunarele hainelor murdare de pe străzi încap mai mulți bani decât în multe apartamente de lux.

De la micii tupeiști care agresează parbrizul oricărei mașini staționate la semafor, la cei care forțează empatia semenilor pentru “costul subzistenței” la cântărețul, bolnavul, omul cu iconițe, avatonul de la biserică și fata care vinde flori, fenomenul cerșetoriei e strâns legat de sărăcie. Individul care cerșește poate fi adeseori individul care nu are un acoperiș deasupra capului, care poate nu are ce mânca, vara îi vezi desculți cu picioarele murdare urât mirositoare, într-un cuvânt, el este sărac.

În încercarea de a supraviețui, el tinde să recurgă la cerșit ca ultimă soluție de supraviețuire, spre deosebire de infractori meșteșugit deghizați, tentați să câștige bani fără muncă, alegând meseria de cerșetor.

Dezamăgitor, consecință a fenomenului de pauperizare accentuată a unei mari categorii din populația României, de la copii la bătrâni, a devenit evidentă categoria vârstnicilor care au ajuns cerșetori, cazuri disperate de bătrâni intelectuali care după ce au dus o viață onorabilă s-au trezit în situația de a cerși pentru existența lor. Pe lângă această categorie mai evoluată, s-a observat creșterea numărului copiilor străzii și a boschetarilor care cerșesc mâncare, bani sau îmbrăcăminte la ușile apartamentelor și caselor oamenilor.

Un om care stă cu mâna întinsă pentru că a fost doborât de sărăcie este întotdeauna un caz social, și cine trebuie să-i ajute pe acești oameni, dacă nu statul? Se știe, dar nu se întâmplă așa. Legislația română în problema cerșetoriei continuă să fie o nebuloasă totală. Potrivit autorităților, cerșetoria este un fenomen care nu poate fi eradicat. Da, așa este, dar poate fi controlat, stopat și diminuat, un fel de schizofrenie care caracterizează România contemporană, una dintre problemele unei societăți incapabile să-și cuantifice dificultățile și să ofere soluții pentru a le rezolva.

Fenomenul cerșetoriei și mai ales mutarea acestuia peste granițele țării a devenit foarte grav. Cohorte întregi de țigani bine organizați au inundat Europa, trăind din cerșit, furturi, spargeri și tâlhării, i-a atras României numeroase avertismente serioase de prin Cancelariile Occidentale, ironii supărătoare și un stigmat greu de înghițit, românilor fiindu-le rușine să mai iasă din țară. În vreme ce în țări dezvoltate cerșetoria a dispărut demult, în România este în plină ascensiune. Pentru a stârni mai multă milă sunt folosiți minorii, una dintre cele mai grave forme de exploatare prin muncă a copilului. Ceea ce nu știe însă, omul milos, este că în spatele ochilor triști de cerșetor se află o întreagă industrie. Banii nu rămân la cei care întind mâna, ci ajung la traficanții de carne vie și droguri. În general populația, societatea este împotriva cerșetoriei, cu toate că tot societatea este cea care, într-o anumită măsură, o susține prin oferirea de milostenie, uneori total nejustificată.

Obiectiv, trebuie să ne punem întrebarea: Ce țară mai e asta și ce siguranță mai avem astăzi?? În care cetățenii sunt prăduiți ca în vestul sălbatic pe străzi, pe șosele, în autoturismele lor, roți înțepate, familii bătute și jefuite fără milă, în care hoții ies din pădure și din pușcării ca ciupercile după ploaie. În țară, mai mult ca oricând, au loc tâlhării și jafuri de tot felul, crime odioase, spargeri de case și bătrâni omorâți, nemaiîntâlnite în istoria țării. Televiziunile, presa și radio-ul ne dezvăluie zilnic astfel de cazuri revoltătoare și în care mai marii zilei fac legi doar pentru infractori, în care suntem conduși de infractori! Românii, ca niciodată, stau deoparte și caută soluții pentru un trai mai bun în țara lor, sau emigrarea izbăvitoare, ori ies în stradă, învață cu îndârjire și cer instaurarea Statului de Drept. Dacă lucrurile nu se vor îndrepta, cât de curând vom începe să simțim efectele loviturilor de baros aplicate în capul justiției. Pentru ce fac și au făcut acești penali e dramatic: au adus România pe marginea prăpastiei, pierderea încrederii politicienilor din UE și din NATO, delegitimarea guvernului pe piețele financiare, vulnerabilitatea de a penetra nivelurile superioare de decizie prin politicieni corupți scoși acum în libertate, izolarea care înconjoară România asemenea unui nor toxic.

Și apoi, de ce nu reușim să ne păstrăm țara curată? De ce furăm tot ce se poate fura și de unde se poate fura, inclusiv propria căciulă? De ce se fură din buzunare, din genți și din magazine? De ce hoții fac praf intrarea dintr-o bancă și fug cu banii din bancomate? DE CE NU SUNTEM ÎN STARE SĂ NE RESPECTĂM IMNUL NAȚIONAL “DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE”, INSTITUȚIILE STATULUI? Și multe alte de ce-uri, în spatele cărora stă o lipsă totală de patriotism, în primul rând la cei aflați în fruntea bucatelor.

Lasă un comentariu