30 IANUARIE: SFINȚII TREI IERARHI VASILE, GRIGORIE ȘI IOAN

În fiecare an, pe data de 30 ianuarie, sunt prăznuiți Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz și Ioan Gură de Aur. Această sărbătoare semnifică unitatea creștinilor. După ani de dispute între comunitățile creștine, pe tema - cine este mai mare ca teolog dintre cei trei ierarhi, s-a hotărât în urma visului pe care l-a avut episcopul Ioan al Evhaitelor, în timpul împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), ca 30 ianuarie să fie ziua de cinstire comună a celor trei ierarhi.

Pentru a recunoaște valoarea teologică a Sfinților Trei Ierarhi, prin hotărârea luată la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfinții Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai instituțiilor de învățământ teologic ortodox din întreaga lume.

În cinstea Sfinților Trei Ierarhi s-a mai vorbit și de-a lungul lunii acesteia: la 1 ianuarie Sfântul Vasile, la 25 ianuarie Sfântul Grigorie și la 27 ianuarie Sfântul Ioan Gură de Aur. Așa de bogați în viața lor, așa de multe fapte au făcut și așa de frumos au scris, așa de mult au scris, încât oricând se poate vorbi cu foarte mult folos despre ei. Opera lor este întinsă, volume întregi. E o colecție numită Migne, în grecește și latinește, volume întregi din operele lor. Și acești bărbați au trăit puțin în comparație cu mulți alții, Sfântul Vasile cel Mare a trăit numai cincizeci de ani, Sfântul Grigorie mai mult, optzeci de ani, și Sfântul Ioan Gură de Aur șaizeci și ceva de ani. Însă, în acești ani, au lucrat și s-au consumat pe ei, așa cum o lumânare de ceară curată arde luminos și nestingherit până când se topește, până la ultima picătură de ceară. Așa au strălucit, așa și-au mistuit viața acești mari sfinți ai Bisericii.

Îi prăznuim și separat, îi prăznuim și împreună. Îi prăznuim separat pentru că au niște deosebiri între ei, fără îndoială, sunt trei mari personalități. Dar îi sărbătorim și împreună, pentru că au și niște calități care îi unesc. Vi s-a mai spus, ceea ce-i unește pe ei, pe acești trei sfinți luminatori ai Bisericii, sau trambirele Duhului Sfânt, este în primul rând cultura lor extraordinară. Pentru că au învățat și știința veche, păgână, de până la ei și au adâncit foarte mult sfintele Scripturi care sunt izvor nesecat de înțelepciune și de idei. Deci, această cultură, pe care toți au avut-o, Vasile, Grigorie și Ioan, îi unește pe toți. Mai ales că trăiesc în același veac, veacul IV: cei doi se nasc, Sfântul Vasile și Sfântul Grigorie, în 329; Sfântul Ioan mai târziu, 347 și la 407 moare, se stinge undeva în Cucuz.

Deci, trăiesc în aceeași epocă și în aceleași probleme de atunci: era lumea păgână care trecea către creștinism încet, încet și, în același timp, (erau) foarte multe erezii, îndeosebi erezia lui Arie care a tulburat foarte mult Biserica lui Hrisios (și) care câștigase convingând și pe împărații vremii de atunci. Mai ales pe Constantiu, fiul lui Constantin cel Mare. Și pe Valens, care a fost contemporan cu aceștia; cu sfântul Vasile cel Mare a avut (Valens) niște scânteieri, niște dialoguri, încât și-a dat seama că atunci abia se întâlnea cu niște episcopi care cu adevărat știau să-și apere credința lor, doctrina în care cred și pentru care mor.

La mulți ani cititorilor care poartă numele Vasile, Grigore, Ioan!

Lasă un comentariu