Avionul militar american de pe pista de aterizare era o întruchipare a frumuseții. Era dotat cu tehnologie și armament de ultimă oră. Putea zbura cu viteze supersonice și urca rapid la înălțimi mari. Pilotul a urcat la bord și a decolat: pământul a rămas jos de tot, iar el plutea deasupra norilor. Deși nimeni nu îl vedea, pilotul stătea drept în scaun. Era mândru de avionul lui și de el însuși pentru că putea pilota un așa sofisticat mijloc de locomoție. După ce a urcat la altitudinea de navigație, a auzit un zgomot ciudat. Și-a scos casca și și-a dat seama că se auzea ceva ca un ronțăit. S-a uitat sub bord și a văzut cu groază un șobolan care rodea cablul electric ce făcea legătura cu motorul. Dacă șobolanul ar fi retezat firul, avionul ar fi scăpat de sub control și s-ar fi prăbușit. Primul impuls a fost să coboare imediat la sol. Însă era prea departe pentru a mai putea ajunge la timp. Atunci a decis să urce la o altitudine și mai mare unde șobolanul probabil că n-ar fi putut supraviețui. Și-a pus masca de oxigen, a accelerat motorul și a urcat la altitudinea maximă posibilă. După puțin timp, ronțăitul a încetat. La aterizare, a găsit șobolanul mort.
