Un alt volum oferit spre antologare este: “De pe celălalt mal”, apărut la Editura COLUMNA, Târgu-Mureș, 1991. Aceeași voce gravă, puternică, se prelinge nestingherit prin auzul, arterele și venele noastre, conturându-și fluxul continuu și hrănindu-se din jarul incipient al focului sacru, cel fără cenușă. Joc spectral de lumini și umbre dansând pe gheața subțire a lucidității și apoi rotindu-se și ridicându-se în (văz)duh în spirale de fum lânced, spre malul unde amurgul abia așteaptă să nască aurora. « Moale pășește lumina / prin mlaștina albă; // zăpada aceasta / împrumută treptat / ceva din căldura corpurilor în așteptare; // în gara uitată / de bunăvoie am poposit / să privim / singura pasăre frângându-și aripile / prin trupul de sticlă / al unui aer necunoscut; // departe, / soarele amurgului / răstoarnă pahare neatinse. (De pe celălalt mal). Tonurile dominante sunt alb-negru, ca într-o hașură abia creionată de o mână grăbită. Motivul păsării care «în altă pasăre zboară» revine frecvent, simbol al crugului lăuntric spre care ochiul interior se pleacă pentru a-și afla «îngerul adâncurilor», de fapt, o altă fațetă a hohotului provocator al singurătății.
1 ianuarie 2019
(va urma)
