UȘA, LUMINA ȘI... INIMA

* Noi, adeseori, îi judecăm pe oameni după aparența exterioară, dar nu ca Dumnezeu, ai Cărui ochi privesc în inimă. Și când El privește în sufletul nostru vrea să-l vadă curat, pentru ca să-Și facă locaș întru el și să ne dăruiască fericirea veșnică. Bine spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: “Unde este Hristos, acolo este paradisul”. Dacă păcatele fac interiorul paharului nostru murdar, să le mărturisim lui Hristos, Care poate să ne curățească de toată întinarea și să împărățească pe altarul inimii noastre înnoite, ca să cineze cu noi și noi cu El. (Apocalipsa 3, 20). Este bine și minunat să oferim Domnului jertfa lui Abel, jertfa unei cărni tinere și frumoase, jertfa unei inimi care nu-L iubește decât pe Dumnezeul Cel viu, jertfa unei inteligențe care se înclină în fața Înțelepciunii divine, jertfa unui suflet de copil, care nu are alt gând decât acela de a plăcea Mântuitorului. Acest lucru este posibil dacă ne îngrijim de inima noastră să nu fie pământ bătătorit, nici pământ împietrit sau înecat de mărăcini, ci să fie asemenea pământului afânat, în care cuvântul și harul lui Dumnezeu să aducă roadele faptelor bune. Suntem datori să ne străduim, în toată vremea, a avea o inimă bună și curată și să împlinim cu perseverență și cu iubire voia Stăpânului ceresc, oricât ne-ar costa acest efort duhovnicesc. În acest fel, vom trăi în comuniune intimă cu Hristos Domnul, precum El Însuși ne spune: “Dacă Mă iubește cineva, el va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi și Noi vom veni la el și Ne vom face locaș în el. (Ioan 14, 23).

***

* MOISE, după ce a vorbit cu Dumnezeu pe Muntele Sinai, avea fața strălucitoare ca un fulger, încât a trebuit s-o acopere cu un văl fiindcă israeliții erau orbiți de ea. Dar lumina de pe fața lui Moise era o slavă oglindită. De asemenea, Sfântul Arhidiacon Ștefan, apărându-se înaintea Sinedriului, avea o față de înger luminos. Dar și aceasta era o slavă oglindită. În schimb, strălucirea lui Hristos pe Tabor Îi aparținea, Îi era proprie. Slava Sa dumnezeiască nu a venit dintr-o dată asupra Sa, ca și cum Dumnezeu Tatăl întoarse un reflector spre El. Această strălucire, totdeauna prezentă, acum doar strălucea prin El. Pentru un scurt moment Iisus a înlăturat valul umanității Sale ca să îngăduie ucenicilor Lui să vadă o mică parte din slava Sa ca Dumnezeu. Din acest miraculos eveniment petrecut pe munte putem observa că, așa precum Schimbarea la Față s-a petrecut în timp ce Iisus se ruga pe culmea liniștită, și noi, în retragere, în liniște, în rugăciune și în meditație, putem mărturisi mai ușor slava lui Dumnezeu. Rugăciunea, isihia, cugetarea la cele înalte și lectura biblică produc o schimbare interioară în om, schimbare ce se oglindește într-o viață transfigurată.

***

* Hristos Domnul vrea inima noastră în întregime, ca să ne ofere frumusețea Împărăției Sale. Problema cea mai importantă este: de care parte a vieții tale se află Mântuitorul? El este înăuntru sau afară? Noi nu trăim cu adevărat dacă nu-I deschidem ușa. A-I deschide ușa lui Hristos înseamnă a experimenta Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere, precum citim în Evanghelia de la Ioan 3, 36: “Cel ce crede în Fiul are viață veșnică; iar cel ce nu ascultă pe Fiul nu va vedea viața...”. Când noi deschidem ușa prin credință, rugăciune și Sfânta Împărtășanie, El intră. Dacă găsește sufletul nostru înnegrit de păcat, El poate să-L facă alb ca zăpada. Dacă ne găsește goi, El ne îmbracă cu straiele împărătești ale unui nobil. Dacă ne găsește însetați și flămânzi, El ne așază la masa ospățului mesianic, care ne oferă pâinea vieții și savoarea cerului. Dacă ne află într-un bordei murdar, El transformă bordeiul într-o “Biserică tainică”, într-un templu sfânt, într-un locaș minunat, unde poți vedea “frumusețea Domnului” (Psalmul 26, 8).

Din volumul “HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ”

 

Lasă un comentariu