DIVERSE DIVERSITĂȚI DIN VIAȚA OMULUI

O supărătoare întâmplare neîntâmplătoare avea să-mi reamintească numeroasele și păguboasele răutăți și lăcomii înnăscute și multiplicate ale foștilor și actualilor jefuitori ai pădurilor românești, deghizați în corecți drujbiști, gateriști, tăietori de lemne cu securea și falși cărăuși autorizați. Cei care, în realitate, sunt hoții-comercianți profesioniști de bușteni și de scânduri de brad, gorun, stejar, pin, fag, carpen și cireș de cireșe amare. Întârziind la lungile povești de iarnă, lângă gura sobei primitoarei case bătrâne a soților Ana și Ion, aflu că el a fost, în îndepărtata lui feciorie, un temut, corect și foarte respectat pădurar în munții Cindrelului, din vecinătatea Rășinarilor Mărginimii Sibiului. Așezarea este nu numai locul natal al lui și al soției sale, împreună cu toți cei 18 copii, nepoți și strănepoți ai lor, dar și satul prunciei și copilăriei mult îndrăgitului lor poet Octavian Goga (1881-1938) și al eruditului lor filozof Emil Cioran (1909-2005). Și uite așa, din vorbă-n vorbă, la un pahar de vin fiert și îndulcit cu miere de albine, însă și lângă un blid cu boabe de cucuruz fiert, numai că îl aud pe baciu' Ion că mă întreabă dacă știu, cumva, varianta folclorică actualizată a versurilor consăteanului său poet: “La noi sunt codrii verzi de brazi/Și câmpuri de mătase; /La noi atâția fluturi sunt/Și-atâta jale/n casă (...)”. Fălindu-mă, i-am spus că nu numai eu, dar și mai toți românii, adevărați fii de țărani, care n-au uitat nici de părinți, nici de bunici și nici de sat (mai bătrâni sau mai tineri decât mine, eu, azi-mâine împlinesc 84 de ani), știm pe de rost măcar aceste câteva versuri, după care el îmi zice: “Da da, nu însă și cele ale mele, pornite din marile necazuri și supărări pe care le îndură, de atâta amar de vreme, sărmana pădure românească”. După care mă roagă-poruncitor să iau în mână o foaie de hârtie și creionul lor chimic, al cărui vârf tocit să-l înmoi pe vârful limbii gurii mele. Tot așa cum făceau și ei atunci când erau colegi de bancă și premianții clasei școlii primare din sat. Apoi îmi spune, aproape râzând: -”No, măi ziaristule conțopist al Sibiului și fricos din născare în Agnita ta natală, să văd de ai au ba curajul nu numai să scrii ceea ce îți dictez și recit eu, dar și să te străduiești să o publici la vreo gazetă din această țară cu tot mai mulți politicieni mânjiți cu bani pe mâini și pe suflete. Inclusiv mulți dintre foștii și actualii parlamentari, guvernanți și președinți de țară. De primari, consilieri locali și județeni, de silvicultori, pădurari-cantonieri, polițiști, procurori, judecători și avocați corupți și nepatrioți!”

Lasă un comentariu