* Slăbirea credinței a deschis astăzi porțile ateismului, secularismului și unei societăți de consum care a creat o cultură a valorilor în opoziție cu învățăturile evanghelice. Lumea noastră își continuă ticăloșiile, avorturile, divorțurile, criminalitatea, marginalizarea, războaiele, fiindcă o persoană care nu-L pune pe Dumnezeu pe primul loc în viața sa este capabilă de orice: să fure, să omoare, să înșele. Bine spunea generalul american Omar Bradley: “Am pătruns taina atomului și am respins Predica de pe munte. Lumea noastră este o lume de uriași nucleari și de pitici morali”. Păstorii sufletești sunt chemați să imprime în sufletele oamenilor de azi moralitatea Fericirilor. Este adevărat că azi mulți Îl caută pe Dumnezeu, dar în același timp nu vor să se dezbare de egoism, de egocentrism și umblă după voile lor. Astfel de oameni caută un Dumnezeu care să Se supună capriciilor lor, un Dumnezeu pe placul lor. Ei nu vor să-L vadă pe Dumnezeu așa cum este și Se revelează El: Dumnezeu veșnic. Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, mort în 1994, spunea: “Dumnezeu a dat mintea omului ca să-L afle pe Creatorul său. Europenii au amețit mintea, s-au zăpăcit și se duc în prăpastie, pentru că au scos pe Dumnezeu din viețile lor”. Noi trebuie să avem “mintea lui Hristos” (cf. I Corinteni 2, 16).
* * *
* Viața este un dar de la Dumnezeu și nu avem voie să facem din ea nicio “comedie” și nicio “tragedie”. În acest sens, nu e totuna înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor felul în care ne ducem viața, modul în care ne folosim mintea. Mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru darul prețios al vieții, trebuie să facem din ea o slujbă de dăruire pentru binele semenilor cu care conviețuim. Atitudinea de “Parcă ce rău am făcut eu! Eu n-am făcut rău nimănui! Fac și eu ce pot! Dacă nu pot mai mult!” e o atitudine gură cască, zice părintele Nicolae Steinhardt. Această atitudine, după părerea sa, se află în contradicție cu parabola talanților și faptul că n-am înțeles cât de greu este păcatul lenevirii și cât de concret consideră Dumnezeu îndemnul: cerurile se cuceresc. Într-adevăr, “Împărăția cerurilor se ia prin stăruință și cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11, 12).
* * *
* Unde este lege morală și dreptate, este ordine și nu este nevoie de arme. Unde nedreptatea strigă la cer, armele nu mai au nicio putere: se topesc cum s-au topit săbiile păgânilor, care ucideau pe creștini. Unde este dreptate, acolo este pace, frăție și bună înțelegere între oameni și între neamuri. Legile morale sunt date ca să fie ținute și respectate. Legea este aspră, dar este lege (Dura lex, sed lex). Romanii mai spuneau că dreptatea trebuie făcută, chiar dacă s-ar prăbuși lumea (Fiat justiția, pereat mundus). În Predica de pe munte, Iisus Hristos ne dă această Lege veșnică pentru împărțirea dreptății: “Toate câte voiți să vă facă oamenii, faceți și voi lor asemenea; că aceasta este legea și proorocii” (Matei 7, 12), “Fă tot ce ai dori să-ți facă altul și ție”, “Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Datoria creștinului este să fie om cinstit, om de omenie, om de treabă, să-și facă slujba deplin, să-și îndeplinească datoriile morale și civile, cu conștiința curată, și să slujească oamenii, cu dragoste creștinească și cu dreptate frățească.
Din volumul “HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ”
