- Convorbire cu dl. ing. Cristian Bratanovici, director A.B.A.M. -
- Se pot face construcții pe canalul pârâurilor?
- De aici s-a trecut la alte chestiuni, cum că pe pârâul Pocloș ar trebui să facem clădiri. Nu se poate așa ceva. Eu sunt de părere să facem ceea ce ne putem permite să facem. Care este avantajul acestor module de parcare? Nu trebuie să le faci pe toate, dintr-o dată. Poți face zece, două, patru, după câți bani ai. Cu asta cred că am clarificat problema. În momentul în care voi avea acel studiu de fezabilitate, cred că voi face și o conferință de presă, să vină toată mass-media, să mă explic. Asta ar fi una dintre probleme, ca nivel investițional. Eu nu am în obiectul de activitate construcții sau amenajări de parcări și-mi pare rău pentru asta, fiindcă le-aș face eu, pe banii noștri, să arăt lumii că se poate. Dar una este să vorbești, alta e să faci, că de la vorbă până la faptă, mai este. Cu asta închid acest subiect. Cred că am fost suficient de elocvent și de scurt. A doua chestiune, referitor la pârâul Pocloș și pe care interesează, vizavi de atribuțiile Primăriei. Eu țin pârâul în siguranță, intervin și fac lucrări de reparații acolo unde este cazul, ceea ce am și făcut până acum, o să fac și în continuare, dar este chestiunea aceea de salubrizare a pârâului. Aici și Primăria are obligații. Reparația, igienizarea și salubritatea, asta n-o spun eu, o spune legea (OUG nr. 21 din 2002 devenită lege în același an, în care administrațiile publice locale au clar trasate obligațiile privind igienizarea sau păstrarea în condiții de salubritate a cursurilor de apă și a malurilor acestora). Ca să fie lucrurile foarte clare: după cum v-am spus, intervenim la pârâu cu lucrări de reparații, de întreținere, de curățire, de toaletare, de decolmatare și de aceea am nevoie de acele spații între modulele de parcare ce ar fi construite, pentru intervenții între module. Mai mult de atât. Noi în fiecare an facem două acțiuni destul de ample în albia pârâului. Nu putem face asta în fiecare zi, pentru că m-ar costa mult mai mult. Eu trebuie să concentrez niște oameni, niște utilaje. Și atunci, în fiecare primăvară și în fiecare toamnă fac această igienizare, de la un capăt la altul al orașului. Adunăm frunze, măturăm, decolmatăm, toaletăm copacii. O facem de două ori pe an. Poate, la un moment dat, schimbând acea fizionomie a sa, Pocloșul, pe acel sector, în cartierul Tudor, a avut și un efect pozitiv, fiindcă n-au mai fost chiar atâtea gunoaie aruncate. Dar, ce ar trebui să facă Primăria? Ar trebui ca ceea ce avem, măcar să întrețină. Avem un corp de gardieni publici, măcar să-i amendeze pe cei care n-au bun simț. Poate că nu suntem nici noi vinovați și nici Primăria Târgu-Mureș. Dar cei care aruncă gunoaie, care vin cu sacul, cu toate că au tomberoanele la dispoziție, aruncă gunoiul în pârâul Pocloș. Ne creează niște probleme. Și atunci, problemele astea rămân și ale noastre, și ale Primăriei, respectiv, ale orașului, și nu cred că albia pârâului, acum, arată foarte bine. Aici aș vrea să dezvoltăm această colaborare cu Primăria Târgu-Mureș, încât la toate acestea, hai să vedem cum facem să amenajăm altfel acele locuri de depozitare a deșeurilor menajere, încât să nu fie așa de apropiate de pârâul Pocloș. Ei le-au construit pe strada Rodniciei, pe malul Pocloșului. E și normal că acolo, omul dacă vine cu gunoiul menajer, poate că îl aruncă corect. Dacă vine cu punga cu gunoi, o aruncă în pârâu. Noi suntem administrator al pârâului Pocloș, dar asta nu înseamnă că suntem și gunoieri. Dar facem treaba asta de câte ori o putem face și o s-o facem. Vreau să punctez unele aspecte încât să fie foarte clar și ceea ce am făcut. Să nu credeți că costurile astea nu sunt de neglijat. Am cuantificat intervențiile noastre de anul trecut și cele două intervenții, cu tot cu cărat de gunoi, resturi menajere, cu tot ceea ce presupune mobilizare de oameni, utilaje, mașini, costă undeva la 100.000 de lei pe an. Asta înseamnă 50.000 de lei la o acțiune. Noi cheltuim, nu este o problemă, dar să vedem și cum păstrăm curățenia pârâului Pocloș. Asta este de fapt și discuția, vizavi de Primărie. E ușor să arunci pisica moartă în curtea celuilalt și să spui că-i a lui. Referitor la celelalte pârâuri din oraș, iar ajung cu problemele la Primărie. Pentru a vedea clar ce se întâmplă de-a lungul cursului unui pârâu, am folosit o dronă, vizavi de pârâul Cocoș. La capătul gropii era o stație de epurare care, să zicem, ar fi funcțională. De fapt, funcționează când și cum. Pentru ca să putem controla problema, ei au zis că fac o legătură și o dau la rețeaua de canalizare. Acolo este un levigat, deci, ceea ce înseamnă că lichidul care se adună din descompunerea deșeurilor, când plouă el va curge. Normal, el curge direct în pârâul Cocoș, dacă acel branșament, care este ca o fosă, se umple. Dar, la un moment dat, nu trebuie s-o vidanjezi? Deci asta înseamnă stația de epurare care se află la groapa de gunoi. Unde o descarc? Și atunci, cel mai ușor descărcat este în pârâul Cocoș. Și chiar dacă este un pârâiaș care, uneori, vara este secat, cred că simțiți, dacă mergeți la Baumax sau Promenada, mirosul acela specific, respingător, în timp de vară. Am fost și eu odată și nu mi-a venit să cred că nici în magazin nu puteai sta, cu toate că aveau aer condiționat. Sunt lucruri făcute, dar neterminate și acestea sunt efectele. Tocmai pentru ca ele să nu existe, cu toate că avem și acum probele, am filmat cu dronele tot ceea ce înseamnă pârâu Pocloș, canale de deviație, stație de epurare, să nu trăiască nimeni cu impresia că nu ne interesează aceste aspecte. Adică, este ușor să spună că noi suntem vinovați. Ce aș putea să fac eu? Dacă m-aș duce și aș amenda Primăria Târgu-Mureș, cum ar merita, probabil, ar genera alte probleme. Dar am zis că mai degrabă suntem parteneri. Nu sunt adeptul de a aplica măsuri represive, imediat. Poate că așa ar trebui, dar am fost întotdeauna adeptul de a face și un pic de prevenție, fiindcă așa este normal. Poate că omul respectiv a greșit neintenționat, sau nu chiar cu rea credință. Și atunci îi dau acea circumstanță atenuantă, să înțeleagă că trebuie să respecte legea și dacă văd că el respectă ceea ce eu i-am trasat ca măsură, pentru binele nu numai a meu, ci al întregii comunități, atunci e normal că n-are rost și nu-l mai amendez, dar să folosească banii, să investească acolo unde trebuie. Dar sunt și din cei care spun că bun, am scăpat, data viitoare nu mai fac la fel, nu fac nimic. Atunci cu cei care folosesc aceste metode, n-avem ce face și-i amendăm. Nu vreau să mă folosesc de posibilitatea de a amenda neapărat, fiindcă amenzile în domeniul apelor sunt foarte mari. Dar apelez și la bunăvoința celui căruia îi impun niște măsuri. Orice control se lasă cu o serie de măsuri, cu termene și responsabilități clare.
- Pentru anul în curs, ce lucrări mai importante sunt preconizate în județul Mureș? Se vorbește și despre barajul de la Răstolița.
- În județul Mureș... Din păcate există discuții, dar acel baraj este de fapt al Hidroelectricii. Noi am dat doar autorizațiile pe care le dăm în astfel de situații. Au fost discuții, și încă mai sunt pe tema asta, a barajului de la Răstolița, dar noi am fi dispuși să preluăm lucrările întrerupte, în condițiile în care nu trebuie să plătim investițiile, ca să le finalizăm. La barajul de la Răstolița a fost o variantă optimistă, venită de pe vremea comunistă, dar și una realistă, cea care a dus la o limită, normal, care înseamnă cam 65 la sută din capacitatea barajului și a lacului. Cu toate conexele, gradul de finalitate a lucrărilor ar fi undeva la 90 la sută. Chiar dacă lumea spune că lucrările sunt sistate, încă se mai lucrează. Diferența între a aloca niște bani pentru a finaliza sau a conserva, cred că sunt la gradul acesta de investiții, cheltuielile sunt aproape comparabile. Cred, totuși, că-s mai scumpe cheltuielile de conservare decât cele de finalizare. Dacă s-ar face un grafic pe trei ani, sau nu știu cât, noi am fi dispuși să preluăm acea parte de finanțare, cu condiția să nu plătim și investiția de până acum, fiindcă, până la urmă, este tot a statului. Este o chestiune care trece dintr-o administrare în alta. Cred că s-ar putea găsi ceva modalități de rezolvare. Și Hidroelectrica are o componență, nu ca și noi, de sută la sută, dar tot statul este acționarul majoritar. Cred că s-ar putea găsi modalitatea să facem acea investiție și să ducem lucrarea la finalizare. Deocamdată știu că sunt probleme acolo și se lucrează destul de intens, pe partea de retrocedări, pe partea de terenuri, care înseamnă cuveta lacului și nivelul normal de retenție, deci de apă. Acum se fac intabulări, se lucrează. Așteptăm. Este păcat. Noi am avut și cred că suntem singurii din România care am inaugurat un baraj. Anul trecut, la 30 iunie am inaugurat barajul de la Mihăiești. Este singurul baraj terminat, lângă Câmpeni. Am putea face și al doilea baraj. De ce să nu-l facem? Ar fi o soluție. Este părerea mea personală pe care am transmis-o și conducătorilor mei de la nivel superior, pentru că așa cum gestionăm lacul de la Bezid, ca să fac o paralelă, putem să gestionăm și lacul de la Răstolița. Avem și alte lacuri, cum ar fi Zetea, în județul Harghita, dar vorbim despre județul Mureș. Un baraj are două scopuri principale: de a atenua viiturile, deci, să pot pune acel rezervor, acea cuvă, unde să depozitez câteva milioane de metri cubi, după care să-i dau drumul după ce trec inundațiile, și în al doilea rând, este acela de furnizare a apei brute. Creând aceste acumulări de apă la baraj, lacul devine un decantor natural. Așa este peste tot. Dacă pui în ceva sedimentele, se lasă la fund, iar apa pe care o folosești este mult mai curată și nu trebuie să investești atâția bani în clorinare, în tratarea apei pentru a deveni potabilă. Există orașe, cum ar fi Cluj-Napoca, Sibiu, care folosesc sistemul. Conducta de apă ar putea fi dusă până la Reghin, de acolo la Târgu-Mureș. La Reghin există acea componentă care ar mai salva o problemă a zonei de Câmpie a județului Mureș. Aici singura problema este că trebuie să facem acele conducte de apă. Sunt și problemele de ordin legislativ. Ar trebui să fim mai concreți, în sensul că, pornim să facem ceva, un baraj, o autostradă, o conductă de apă, să expropriem terenurile, așa cum fac și alții și, în decurs de 5 ani, fiecare să-și primească ceea ce merită, dar să se adreseze instanței. Statul expropriază acel culoar fără să întrebe nici pe unul, nici pe altul, face investiția, iar cei care au terenuri, vor primi despăgubiri. La noi este altfel. Până când stăm în procese, și s-ar putea ca pe un astfel de culoar să te poți înțelege cu 60-70 la sută dintre persoane, dar când n-ai finalitate, nu poți să faci nimic.
- Domnul director vorbea inițial de utilitatea acelei acumulări. Hidroenergetica Răstolița, care este în proporție de 90 la sută galeria energetică, parte de producere a energiei, este finalizată și în conservare. Partea de construcție a barajului, cu tot ce înseamnă descărcător și altele, este lucrat într-un anumit procent.
- Pe noi nu ne-ar interesa exploatarea, pentru că noi nu suntem acreditați ca furnizori sau producători de energie electrică. În mod practic, Hidroelectrica ar rămâne cu o componentă de microhidrocentrală, pe care s-o gestioneze ei, iar noi să administrăm apa.
- Să nu credeți că un baraj funcționează după niște principii. Adică, dacă noi avem nevoie, nu putem să vindem energie și să golim barajul de apă. Toate aceste baraje sunt folosite pentru că produc energia cea mai ieftină și pentru a compensa la nivel național necesarul de energie electrică, pentru că este mult mai ieftină, iar iarna ar trebui să folosească doar cât să compenseze costul de pe termocentrale cu cea de pe hidro. Și atunci să avem un nivel suportabil. Sau pe gaz, unde cheltuielile sunt foarte mari. Așa sunt gândite. Acum energia fiind pe piața bursieră, normal că toți producătorii vor s-o vândă când e mai scumpă. Asta înseamnă că n-ar mai respecta aceste reguli de bună funcționare. Dar acolo unde avem, le-am impus acel grafic pe care să-l respecte. În condițiile noastre, fiindcă noi suntem cei care administrăm barajul și cuveta lacului, suntem dispuși la cooperare, dar în anumite proporții. Astfel se stabilește un echilibru normal. Ca nivel de lucrări, în domeniul apelor, mă refer la cele mari, am început o lucrare în singura zonă afectată de inundații, anul trecut, în județul Mureș, care a fost în zona comunei Vânători, datorită pârâului Cărbunarilor, într-un cartier unde locuiesc în mare majoritate rromi. Asta nu înseamnă că nu trebuie să-i protejăm. Am demarat aceste lucrări în regim de urgență. Le-am început anul trecut, am terminat jumătate din lucrări, în total este vorba de 2.800 metri de zid de sprijin, ceea ce înseamnă să ridicăm malurile, pentru că locul este foarte îngust. Lumea și-a construit, fără autorizație, dar și-au făcut și drumuri de acces, neautorizate, dar ne adaptăm la ceea ce avem și trebuie să înțeleagă și ei că dacă vor să fie protejați, trebuie să respecte și ei niște reguli. Cred că până la mijlocul anului să finalizăm lucrarea. Avem finanțarea asigurată. Mai avem în lucru tronsonul între Sighișoara și Odorhei, pe la Albești, care are și componentă în județul Mureș. Pe Mureș suntem în curs de finalizare cu o lucrare mai mare, ceea ce înseamnă Iod-Răstolița-Borzia, unde mai avem un segment, doar pe pârâul Răstolița. Acea zonă o vom încheia. Anul trecut am finalizat lucrările la Văleni. La Rușii Munți avem o problemă cu trenurile. Am avut niște discuții cu locuitorii, să înțeleagă că trebuie să facem acele lucrări, în interesul lor, în contul unor despăgubiri, încât să putem face niște diguri și ziduri acolo unde este cazul.
