Cu siguranță este foarte greu să vorbești de Lazăr Lădariu la trecut. Este un exercițiu aproape imposibil. Este un lucru greu, mai ales atunci când simți că ai pierdut pe cineva atât de drag sufletului tău, dar, totodată, și pe un mare om, și în același timp și un cărturar al neamului românesc și iubitor de popor, de credință și tot ce înseamnă element românesc. Referindu-ne la Lazăr Lădariu, ne referim la unul dintre cei mai mari poeți români contemporani și, în același timp, unul dintre marii oameni de cultură și de vibrantă trăire românească din spațiul românesc, în special transilvănean. Acum, când domnia sa creează versuri printre îngeri, personal, îi aduc prinosul meu de cinstire și de prețuire al bunului său nume, împreună cu simțămintele mele de nețărmurită dragoste, mulțumind, totodată, Părintelui ceresc că m-a învrednicit să fiu contemporan cu un asemenea om, un titan al culturii române. Pe lângă faptul că a fost un reprezentant de marcă al literaturii române contemporane, domnul Lazăr Lădariu s-a manifestat, permanent, și ca un înflăcărat patriot, iubitor al poporului român și luptător credincios pentru sfântul nostru neam românesc. La acestea l-au îndemnat nu numai credința și dragostea sa adâncă față de Sfânta noastră Biserică strămoșească, ci și faptul că domnia sa s-a identificat, cu toată ființa sa, cu poporul din mijlocul căruia s-a ridicat. În felul acesta, a știut să îmbine, în chip pilduitor, dragostea de neam cu cea de Biserică, cărora le-a slujit deopotrivă, fără rezerve și fără încetare, bucurându-se, astfel, de o aleasă prețuire și de o profundă apreciere din partea tuturor celor care l-au cunoscut.
Privind asupra vieții bogate în fapte și învățăminte a distinsului cărturar Lazăr Lădariu, putem constata, cu ușurință, că aceasta a fost o viață de dăruire continuă pentru toate instituțiile în care a activat de-a lungul vremii, instituții pe care le-a slujit cu cinste, omenie și dreptate, mai bine de o jumătate de secol.
Domnul Lazăr Lădariu a trăit frumos, a ajuns până la o vârstă de maturitate și înțelepciune, împodobită cu atâtea realizări, de la înălțimea cărora a putut privi cu deplină bucurie spre anii cei mulți în care a trudit cu maximă osârdie în ogorul culturii române.
Cu siguranță, domnul Lazăr Lădariu se înscrie, fără îndoială și pe bună dreptate, în galeria marilor oameni de cultură ai neamului nostru românesc, pentru profundul profesionalism al domniei sale, precum și pentru seriozitatea pe care a arătat-o în tot ceea ce a întreprins dânsul. Numele lui va rămâne legat de marile realizări ale domniei sale, pe tărâm cultural, realizări care sunt multe și importante.
Prin creația sa lirică, poetul Lazăr Lădariu a depășit granițele culturii române. Domnia sa este un poet de nivel universal. O mare apariție în istoria creației artistice sau a gândirii, departe de a fi o piesă izolată, întruchipează termenul unei relații, ce-și încrucișează firele pe un câmp magnetic mai extins. De aceea, oricât de acută s-ar dovedi exclusiva pătrundere intrinsecă a unui poet, ea nu dispune, totuși, de elementele necesare pentru a-și spune și ultimul cuvânt asupra valorii sale. Numai din conexarea cu anumite implicații, venite din afară, se proiectează o operă de artă în reala ei pondere axiologică. Ea rezultă, cu alte cuvinte, din întregul câmp de relații, unde autorul ei se situează ca simplu termen. Într-o asemenea configurație mai extinsă, valoarea sa se precizează progresiv pe două trepte deosebite; prima se oprește la stabilirea locului său în contextul culturii naționale, iar a doua merge mai departe, către aflarea sediului pe care-l ocupă în panteonul universal. În demersul nostru de a evoca personalitatea și opera poetului Lazăr Lădariu, contribuția distinctă a acestor două trepte apare evidentă. Stabilirea poziției poetului în cultura sa națională descoperă, într-adevăr, o imagine mai precisă a valorii sale, dar numai dintr-un unghi parțial și, de aceea, relativ. Doar cucerirea următoare, adică aflarea locului său în universalitate, poate pronunța cu adevărat ultimul cuvânt în această privință. Este singura cale de privire sigură a valorii sale absolute.
Cine este Lazăr Lădariu, în cultura noastră, știm destul de bine. Chiar dacă i se mai descoperă și i se vor mai descoperi contribuții noi pe acest plan, ele se adaugă la un fir demult cunoscut. Cine este, însă, Lazăr Lădariu, în orbita universală, constituie o întrebare care ne introduce într-o zonă mai interesantă a identității sale. Și tocmai aceasta este cea cu adevărat decisivă în tentativa de cuprindere a dimensiunii și a valorii operei lui Lazăr Lădariu. Astfel, dorim să stârnim un viu interes față de ideea universalității poetului născut la Idicel-Sat. Ea se află, însă, la un stadiu încă prea puțin precizat, confundându-se adesea cu problema difuzării sau a succesului său peste hotare. Desigur că cele două interese se condiționează strâns unul pe altul, dar nu mai puțin, ele rămân, în componența lor, distincte.
Una este o problemă de utilă politică culturală în jurul unei valori naționale, iar cealaltă o problemă pur științifică, îndreptată să stabilească efectivele contribuții noi și importante ale acestei valori pe plan universal.
Un poet reușește să se integreze în câmpul valorilor universale pe trei căi distincte. Mai întâi, el atinge această treaptă, îmbogățind și aducând la ultima perfecțiune - încă nerealizată până atunci - unele expresii dinainte existente, însă mai nedesăvârșit exprimate. În al doilea rând, poetul devine universal, atunci când, prin elementele noi și valabile ale creației sale, contribuie substanțial la întregirea celor mai reprezentative trăsături ale momentului pe care-l trăiește. În sfârșit, el poate cuceri universalitatea dacă opera sa cuprinde unii bogați germeni, care anunță viitorul. Ori, Lazăr Lădariu, prin condeiul său, străbate cu strălucire toate aceste trei căi.
Se știe foarte bine că la Lazăr Lădariu conștiința universală se suprapune și se contopește cu prealabila conștiință națională, germinată într-însul. Este, în fapt, o conexiune de termeni existentă nu numai la poetul nostru, ci și la orice mare creator. Cu cât rădăcina se află mai adânc înfiptă în pământ - în pământul național -, cu atât coroana arborelui devine mai rotundă și mai umbroasă, extinzându-se pe plan universal. Aceste două feluri de conștiințe nu se pot despărți niciodată, și cu atât mai intens conlucrează ele la poetul Lazăr Lădariu. Pe plan național, Lazăr Lădariu se dovedește un exponent nedezmințit al pământului nostru, mai întâi prin limbă, dar și prin stil sau curentul stilistic pe care el îl ilustrează. În cazul lui Lazăr Lădariu, putem vorbi de titanism și condiția omului superior, care îl așază deasupra altor creatori. Lazăr Lădariu depășește domeniul delimitat al poeziei, și devine o expresie mai vastă a ceea ce ține de noțiunea unicului. Este nu numai unul dintre cei mai de seamă poeți, dar și unul dintre cei mai mari oameni pe care i-a dat până acum pământul nostru. Putem spune că domnia sa este unul dintre aceia pe care îi putem numi oameni deplini ai culturii românești. Lazăr Lădariu este gândire și gând. Pe când gândirea este o expresie numai a intelectului, gândul apare ca un exponent integral al conștiinței, în care intră și afectul, laolaltă cu toată suita sa de intuiții satelite. Referitor la gândire și gând, Lazăr Lădariu le cuprinde pe amândouă și le îmbină armonios. Ca poet, ca om stăpânit de cea mai efervescentă fantezie, ca o personalitate excepțională, înlăuntrul căreia lucrează natura, cu ale sale seve creatoare, ca ale pământului, poetul Lazăr Lădariu stă pe gânduri, e bătut de gânduri, purtat de gând, căzut pe gânduri, plin de gânduri. Această denotă un creator care gândește, meditează, contemplă, pentru ca apoi să creeze în chip fascinant și magistral.
Înainte de toate, domnul Lazăr Lădariu a fost omul de mare calitate, omul valoros și plin de talent, domnia sa a fost extrem de apreciat și respectat în societate, dânsul a impresionat prin omenia sa, prin trăsături precum statornicie, consecvență, echilibru, solidaritate, generozitate, sinceritate, franchețe ș.a. De asemenea, domnia sa s-a remarcat prin opera sa, care este una memorabilă. Poezia sa, face parte dintr-un capitol distinct al literaturii românești și universale contemporane. Domnul Lazăr Lădariu a fost și rămâne în conștiința contemporaneității drept un creator de literatură română, prin opera sa face parte din acea mare galerie de cărturari care fac mereu nenumărate și însemnate daruri atât limbii române literare, cât și literaturii universale. De-a lungul vieții sale, Lazăr Lădariu a slujit cu mult sârg neamul românesc și credința strămoșească. Atât în calitate de poet, scriitor, ziarist, publicist, cât și de parlamentar, consilier județean, lider al societății civile, domnia sa s-a dovedit a fi un bun român, un apărător al valorilor naționale și a celor religios-morale și spirituale ale credinței strămoșești. Luptător pe baricada adevărului, pentru cauza apărării verticalității și demnității naționale, Lazăr Lădariu a manifestat permanent un adevărat cult pentru marile personalități ale neamului romanesc, fiind, în același timp, un adversar redutabil al politicianismului, complicităților, concesiilor, trădărilor și un critic necruțător al promotorilor ideologiei nostalgice, neorevizioniste și antiromânești. Bineînțeles, Lazăr Lădariu a fost o personalitate de mare anvergură, cu o prezență în spațiul public local, regional, național și chiar internațional, de peste o jumătate de secol. Peste ani, despre profesionalismul și dăruirea cărturarului și patriotului Lazăr Lădariu, vor vorbi faptele sale ziditoare, puse în slujba binelui public și al dăinuirii românești pe pământul sfânt al Transilvaniei.
Lazăr Lădariu face parte din elita românească. Numele său este sinonim cu iubirea de oameni și de frumos, cu generozitatea și înțelegerea între oameni. Cartea vieții domniei sale este foarte bogată în învățăminte și atitudini adânc grăitoare. Cinstind și omagiind vasta personalitate a cărturarului Lazăr Lădariu, înfățișăm aici exemplul unei vieți de muncă și demnitate, pilduitor pentru toți cei din jurul domniei sale, mai ales pentru cei tineri, care trebuie să-i urmeze exemplul.
Domnul Lazăr Lădariu s-a născut într-o zi sfântă, într-o zi de măreață sărbătoare pentru creștinătate. A venit pe lume de sărbătoarea Bunei Vestiri - 25 martie, a anului 1939, în frumoasa localitate Idicel-Sat, de pe atât de binecuvântata vale a Mureșului Superior, într-o familie de oameni harnici, cinstiți și cu frică de Dumnezeu, fiind fiul lui Mihail și al Fironicăi care au insuflat copiilor lor dragostea față de Dumnezeu și de poporul român, dar și un adevărat cult al muncii cinstite și neîntrerupte, fapte care caracterizează întreaga viață a celui care a fost un luminător al poporului român, distinsul cărturar Lazăr Lădariu. După o viață trăită în necontenită și stăruitoare muncă, iubind pe toți cei din jurul său, a fost chemat la Domnul Dumnezeu, tot într-o zi sfântă, 1 ianuarie 2019, cu siguranță Sfântul Vasile cel Mare, cel prăznuit în acea zi, îi poartă de grijă printre îngeri, acolo împrejurul tronului ceresc.
Înzestrat de Dumnezeu cu o minte ageră și pătrunzătoare, cu orizonturi largi, cu o sete neostoită de cunoaștere, stăpân pe o cultură generală temeinică, cu o putere de muncă neobișnuită, cărturarul Lazăr Lădariu a pus, la rândul său, toți talanții cu care a fost dăruit de Dumnezeu, în slujba neamului românesc și a credinței strămoșești a poporului nostru românesc. Fiind înzestrat cu o voință hotărâtă, pasionat de realizări, calculat în fapte, cu o viziune clară a lucrurilor, fără teamă de boală, piedici sau împotriviri, cu o dragoste dusă până la sacrificiu pentru neamul românesc, cărturarul Lazăr Lădariu a putut, în cei peste 55 de ani de activitate, să îmbogățească patrimoniul cultural al neamului nostru românesc.
Somn lin, maestre! Dumnezeu să te odihnească în pace și să-ți facă parte de fericire veșnică în Împărăția Sa cea Cerească!
