CĂSĂTORIA, FRICA ȘI... PĂCATELE

Distribuie pe:

Multe păcate săvârșesc oamenii din zilele noastre, pentru că le lipsește încrederea în providență, încrederea în grija iubitoare a Părintelui ceresc. Având puțină credință, oamenii își croiesc drumul vieții fără a ține seama de Dumnezeu și de Legea Sa cea sfântă. Părinții îngrijorați că n-ar putea să-și întrețină copiii care s-ar naște, săvârșesc avorturi. Unii creștini, îngrijorați de cele materiale, în loc să serbeze Duminica prin rugăciuni și odihnă, o petrec muncind, ca și cum ar fi o zi obișnuită. Alți creștini, preocupați excesiv de hrană și îmbrăcăminte, refuză să-i ajute pe cei nevoiași, să-i miluiască pe bolnavi, pe infirmi și pe bătrâni. Tocmai de aceea, oamenii sunt agitați, tulburați, stăpâniți de frică, neliniște și zbucium. Crezând însă că Dumnezeu Se îngrijește de noi în permanență, atunci muncim cu stăruință pentru pâinea cea de toate zilele. Dar, în același timp, suntem încredințați că Tatăl cel Atotiubitor va ține socoteala tuturor lucrurilor de care avem nevoie, de creșterea copiilor, de rodirea pământului, de gospodăria noastră, de cele necesare traiului cotidian. Iată de ce este necesar ca principala noastră preocupare să fie căutarea Împărăției lui Dumnezeu, prin împlinirea statornică a poruncilor Sale (cf. Matei 6, 33).

***

Frica de Dumnezeu nu este o înjosire a omului, ci o preamărire a lui Dumnezeu. Chiar cei răscumpărați din cer se tem de Dumnezeu. Ei cântă triumfător cântecul lui Moise, servitorul lui Dumnezeu, și cântecul Mielului: “Mari și minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme de Tine, Doamne, că Tu singur ești Sfânt, și toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecățile Tale s-au făcut cunoscute” (Apocalipsa 15, 3-4). Iată că puterea, dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu ar trebui să ne determine a-L adora pe Cel Preaînalt, cu frică sfântă și cu iubire devotată, căci a te teme de Dumnezeu înseamnă a mărturisi unicitatea Lui absolută, a recunoaște maiestatea, sfințenia, puterea și slava Sa. Cuvintele nu reușesc să exprime aceasta îndeajuns; dar într-o zi, Îl vom vedea față către față, și atunci ne vom teme în sensul cel mai deplin al acestui cuvânt. Cei începători în viața duhovnicească au o frică de robi, frică de pedeapsa lui Dumnezeu. Cei avansați duhovnicește au o frică din iubire, frică de a nu leza dragostea infinită a Celui iubitor, Care Și-a dat viața pentru mântuirea noastră. Această frică autentică îl caracterizează pe Avva Arsenie. Când era pe patul de moarte l-au văzut frații plângând, ne relatează Patericul, și l-au întrebat: “Și tu te temi părinte?” La care Avva a răspuns. “Într-adevăr, frica ce este cu mine în ceasul acesta, cu mine este de când m-am făcut călugăr”. Aceasta este frica curată care , alături de credință, întărește mintea, iar mintea îngenuncheată sub frica lui Dumnezeu, nu se mișcă ușor de cei ce o clatină. Cel ce se teme de Dumnezeu își dă seama de nimicnicia lumii și nu se va teme că va pierde fericirea fragilă pe care o oferă lumea păcatului. “Acela - spunea un sihastru bătrân - are o vistierie plină de toate bunătățile, pentru că frica de Dumnezeu păzește pe om de tot păcatul”.

***

Cunoscutul om de stat american Benjamin Franklin era impresionat de buna dispoziție și de voioșia pe care le arăta, pe fața lui, un muncitor ce lucra pe un șantier din apropierea locuinței sale. Într-o zi, îl întrebă cum de este el așa de fericit și care este taina bunei lui dispoziții. Lucrătorul răspunde: “Domnule, sunt sănătos, am cea mai bună soție din lume. Dimineața când mă pornesc la lucru, mă petrece până în pragul casei, mă binecuvântează și îmi spune să mă gândesc la sănătatea mea. Când vin seara acasă, o aflu așteptându-mă cu drag, cu copiii, și mă întreabă cum mi-a mers peste zi. Când intru în odaie, aflu totul curat, toate la locul lor, iar pe masă o cină gustoasă, aburind. Pot eu să nu mă socotesc fericit?”. Da, pentru aceasta a rânduit Dumnezeu căsnicia, ca în familie soții să fie fericiți și împliniți.

Din volumul “HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ”

Lasă un comentariu