* Sufletul omului, care poartă în el chipul lui Dumnezeu, dorește să se apropie tot mai mult de Dumnezeu, punând în lucrare darurile pe care le-a primit de la Creator. Această năzuință firească îl determină să urce pe scara valorilor morale până ajunge la treapta de sus, numită desăvârșirea creștină. Creat “după chip”, omul trebuie să devină “asemenea lui Dumnezeu, prin bunătate și prin toate faptele bune”, cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. Dumnezeu însuși, care a sădit în noi acest dor nestăvilit după curăție, lumină și sfințenie, ne cheamă la desăvârșire: “Fiți sfinți, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Levitic, 20,26). În Predica de pe munte, Mântuitorul spune: “Fiți desăvârșiți, precum și Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este” (Matei 5,48). Prin aceste cuvinte, ne arată limpede că ținta sfântă a vieții omenești este desăvârșirea, la care se poate ajunge printr-o strădanie continuă. Modelul sublim al desăvârșirii morale este Mântuitorul în numele căruia ne-am botezat și al cărui nume Îl purtăm: “Pildă v-am dat vouă, ca precum am făcut Eu să faceți și voi” (Ioan 13, 15). Dacă dorim să câștigăm desăvârșirea, trebuie să trăim asemenea Lui. Impresionat de acest Model al frumuseții morale, filosoful francez Pascal afirmă: “Iisus Hristos a fost blând, răbdător, plin de iubire, sfânt, sfânt, sfânt până la Dumnezeu și fără nici un păcat. O, cum a venit El în fața lumii cu minunată măreție!”.
***
* Postul este expresie a credinței active, dovada evlaviei și a convingerii creștine. El înseamnă reținerea totală sau parțială de la anumite mâncăruri și băuturi, pe un timp mai îndelungat sau mai scurt. El nu este o practică învechită, ci se leagă ființial de noi, ne transfigurează și ne ajută să ne întâlnim cu divinul de care avem așa mare nevoie. Postul adevărat dă sens vieții noastre, ne sfințește sufletele și trupurile, făcându-ne în acest fel accesibile darurile lui Dumnezeu. Acest adevăr ni-l arată Sfânta Scriptură, unde citim despre proorocița Ana, care prin post și rugăciune s-a învrednicit să-L vadă pe Dumnezeu întrupat (Luca 2, 37), și despre Sfântul Ioan Botezătorul, care prin post s-a învrednicit să fie un strălucit înaintemergător al lui Hristos-Domnul (Marcu 1, 6). Postul este asemenea hainei de nuntă ce ne înveșmântează sufletele pentru întâlnirea cu Mirele divin, spre a da bucurie și împlinire în familia și societatea în care ne găsim. Biserica noastră tratează postul cu toată seriozitatea, recomandându-l tuturor creștinilor dornici de desăvârșire.
***
* Pe tot parcursul secolului al XVII-lea, ierarhii ortodocși ai Bălgradului (Alba Iulia) vor lupta împotriva tendinței de calvinizare exercitate de către principii de aici. La Mitropolia ortodoxă se va instala tipografia, de sub teascurile căreia va ieși tipărituri de valoare. Amintim Evanghelia cu învățătură (1641), Noul Testament de la Bălgrad (1648), Psaltirea (1651), Chiriacodromionul (1699), Bucoavna (1699) ș.a. Toate acestea au îndeplinit un rol însemnat în dezvoltarea limbii noastre literare și în procesul de unificare spirituală a românilor. În prefața Noului Testament, Mitropolitul Simion Ștefan pune pentru prima dată problema unității limbii române și a poporului român, scriind: “Bine știm că cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceea sunt buni care îmblă în toate țările, așa și cuvintele acelea sunt bune care le înțeleg toți. Noi drept aceea ne-am silit, de cât am putut, să izvodim așa cum să înțeleagă toți”.
Din volumul “Hristos, salvarea noastră”
