Îmi reamintesc că, cu vreo zece ani în urmă apăreau, în paginile unui ziar din Sibiu, două anunțuri alăturate, postate la rubricile de mică publicitate: 1. “Vând 65 de capre carpatine gestante, cu țapi, din rasa Alpilor Francezi”; 2. “Otto Kurth, inginer sas-transilvănean și german-neamț, văduv și fără copii, în etate de 62 de ani, serios și corect, cu fabrici, vile și mașini, atât în Germania, cât și în România, doresc să fac cunoștință cu o doamnă româncă, săsoaică, unguroaică sau secuiancă, pentru companie, eventual căsătorie, dar care să fie în etate de 55-60 de ani”.
Precizez că la foarte scurtă vreme, acel anunț matrimonial (plus e-mailul și numărul său de telefon) avea să fie reprodus, contra-cost, și de unele gazete clujene, târgumureșene, arădene, timișorene, băimărene, bihorene și brașovene. Curând, însă, bietul om ajunsese să nu mai răzbească cu mulțimea solicitărilor, pentru fiecare așa-zisa “companie de probă” acceptată, cu durata de o lună-două-trei, solicitantul cheltuind între 2.500-3.500 de euro.
Bănuiesc că cititorul acestor rânduri vrea să știe ce s-a ales, până la urmă, de toată această năstrușnică poveste! Deocamdată îi voi spune doar că prietenul și consăteanul meu agnitean, pe la începuturile aventurilor sale amoroase, își schimba damele de companie după cum îl tăia capul. Pentru ca în ultimii trei ani să rămână în relații stabile (deci, netrecătoare) cu o frumoasă și cuminte învățătoare-pensionară dintr-un sat de pe Târnave. Văduvă, ca și el. Mamă, însă, a doi copii, studenți la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu. Mihai, la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Andrei Șaguna”, iar Elena, la cea de limbi străine aplicate, specialitatea engleză-germană.
Și mai știu măcar încă două lucruri importante. Unu: că de când s-a domolit cu femeile, soldul conturilor sale la Raiffeisen Bank au început din nou să crească. Doi: că a renunțat definitiv la gândul de a fi înmormântat, la vremea cuvenită, în Germania, lângă răposata lui soție. Ca urmare, și-a rezervat în parcela săsească a Cimitirului Central din Sibiu o elegantă și spațioasă criptă mortuară, care va fi dotată nu numai cu aparatură de aer condiționat, dar și cu instalații superelectronizate pentru reprodusul, odată pe an, timp de zece minute, a trei dintre melodiile sale preferate din cântecele regretatei Lucreția Ciobanu, fiică a satului Topârcea, din Mărginimea Sibiului.
