DIN NOU DESPRE INTERZICEREA PUNGILOR DIN PLASTIC

Distribuie pe:

Uniunea Europeană a ajuns și ea la concluzia că nu numai că ne îngropăm în ambalajele din plastic generate de consumatori, ci pur și simplu punem în pericol existența generațiilor următoare prin cantitățile inestimabile de plastic care sunt utilizate zi de zi în majoritatea domeniilor. Ca primă măsură, a fost elaborată la nivel de cerință europeană reducerea cantității de ambalaje din plastic prin interzicerea folosirii pungilor de plastic subțire. Deci, nu a tuturor pungilor de plastic, numai a celor din plastic cu mâner, care au o grosime a peretelui mai mică de 50 microni.

Așa se face că și autoritățile române s-au aliniat cerinței, iar începând cu data de 1 ianuarie 2019 au decis că fiecare consumator trebuie conștientizat în găsirea unui alt tip de sacoșe pentru cumpărături. După această dată, deși la orice punct de vânzare de bunuri sau produse se pot comercializa doar pungile de transport care nu fac obiectul interzicerii, respectiv cele cu caracter reutilizabil sau din resurse regenerabile, unii comercianți persistă în practica anterioară, oferind cumpărătorilor chiar produsele interzise. Se pare că gândirea macro, la alt nivel decât cel privind viitorul imediat apropiat, nu poate fi însușită uneori decât prin mijloace de constrângere, cea mai la îndemână fiind amenda contravențională, care, în acest caz se cifrează la o marjă cuprinsă între 15.000 și 25.000 lei. Această afirmație se bazează pe constatarea lipsei campaniilor de conștientizare sau, să zicem, insuficiența lor și absența măsurilor clare împotriva generării continue, haotice și abundente de plastic, care degradează până la ireversibil mediul înconjurător.

După unele statistici, un cetățean folosește în medie anual aproximativ 150 de pungi din plastic care se descompun în câteva sute de ani. Marile magazine s-a estimat că au o vânzare de aproximativ 10 milioane de pungi de plastic anual. Dacă se ia în considerare că la distrugerea lor prin ardere se emit gaze toxice extrem de nocive, vă propun să facem un calcul, fie să înmulțim numărul de magazine mari cu cel al pungilor comercializate, fie să înmulțim numărul de cetățeni cu cel al sacoșelor utilizate pentru a determina gradul de nocivitate pe care îl reprezintă factorul uman numai chiar prin prisma sacoșelor interzise de la 1 ianuarie 2019.

Variantele propuse sunt pungile de hârtie sau pungile biodegradabile fabricate din amidon de porumb și imprimate cu cerneală de soia, care se descompun complet într-un interval de trei până la șase luni, sau, cea mai bună variantă, sacoșele din materiale durabile, reutilizabile pe termen mediu și lung. Această din urmă categorie are o aplicabilitate practică extinsă, putând fi pliată și purtată în permanență.

Important este ca să aibă loc o monitorizare astfel încât să se poată aprecia în ce măsură legea chiar se respectă nu numai la nivel de hiper și super marketuri, ci și la comercianții mai mici, pentru că majoritatea acestora mizează pe faptul că este greu să faci diferența între o pungă de plastic interzisă și una care nu face obiectul interdicției. Faptul că această tranziție se face anevoios în România, deși este mult tardivă față de cea din alte state, sau că avem un mare deficit la tot ceea ce înseamnă colectare, nu este o scuză ca lucrurile să rămână într-un stadiu de constatare. Sperând la implicare mai mult decât legislativă, așteptăm toate demersurile operatorilor economici privind:

- sistemele de returnare, colectare și valorificare a ambalajelor și deșeurilor de ambalaje care le sunt disponibile;

- contribuția la refolosirea, valorificarea și reciclarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje;

- marcarea ambalajelor existente pe piață;

- conștientizarea impactului dăunător asupra mediului al consumului excesiv de pungi de transport din plastic.

 

Lasă un comentariu