PIERDERI IREPARABILE
Am început prima zi a anului, cu o pierdere dureroasă: scriitorul Lazăr Lădariu din Târgu-Mureș a trecut la cele veșnice.
E de prisos să spun că regret nespus.
Și, fiindcă făcea parte din falanga de aur a scriitorilor mureșeni - despre care am scris câteva cărți, fiind un nume de marcă în literatura română și, în plus, un prieten admirabil, în câteva rânduri am scris despre cărțile domniei sale, socotesc că ar fi potrivit să-l aduc în atenția cititorilor.
Dumnezeu să-i facă parte cu drepții!
O luptă cu viața, pentru a-i arăta fețele, de cele mai multe ori hâde, atunci când “suntem străinii propriului pământ”, cum spune poetul, atunci când căutăm o armonie a finalității, cu toate ecourile externe ființei, este acea “sinceritate mănoasă”, resursă a cunoașterii realității prin extrema luciditate. “Și tot o luptă cu viața” este subiectul următoarei cărți prezentate de Lazăr Lădariu: “Valeriu P. Vaida: “Mărturii dintr-un veac apus”: “O luptă înverșunată cu toate vicisitudinile existenței, adeverindu-se, încă o dată, cuvintele cronicarului despre omul sub vremi, și nu invers, a fost viața lui Valeriu P.Vaida, așa cum ni se arată ea din cartea “Mărturii dintr-un veac apus” (apărută sub îngrijirea doamnei Mariana Cristescu, grație Fundației “Vasile Netea”). O luptă cu viața, asemenea unui avertisment, ca să nu uităm cele întâmplate, o constituie fiecare pagină a acestei cărți de memorialistică. (...) Citind cartea lui Valeriu P. Vaida, “Mărturii dintr-un veac apus”, parcă o variantă românească a Gulagului, ducându-te cu gândul, prin unele secvențe, la “O zi din viața lui Ivan Denisovici” a lui Alexandr Soljenițân, rămâi cu convingerea indubitabilă că între tragedia micro și macrosocială nu mai există nicio graniță, că Ip, Trăznea, Sărmașu, Moiseiul, Sucutardul, Mureșenii de Câmpie, oricând pot exista. Că timpurile revolute pot lua cu totul alte chipuri. Prin cartea “Mărturii dintr-un veac apus”, Valeriu P. Vaida smulge vălul uitării de pe momente demult trecute, spunând limpede adevărul, dureros de foarte multe ori, convingându-ne prin suferințele vieții, prin trăirea, nu prin mimarea dramei unui neam! Lazăr Lădariu ni-l recomandă cu căldură și pe Dumitru Silitră, cu argumente forte: “Dumitru D. Silitră: “Pe umbra firului de telegraf...”: Încrezător în salvarea prin cultură națională temeinică, prin dăruire și trudă poetică, Dumitru D. Silitră vede în acele “lumini ale Cetății”, care sunt poeții, gândul ales care ne poate salva viața, într-o Românie atât de săracă, dar atât de bogată în poezie și spirit.
Cu sensibilitatea și generozitatea aparte, dominatoare, el merge, așa cum o și spune, după ce și-a “muiat un pesmet”, “pe umbra firului de telegraf”. Citiți-l doar cu mare atenție! Vă veți convinge!
(va urma)
