Coloanele de piatră albă au fost trimise drept cadou pentru Regina Maria, de ginerele ei, regele sârb, și mai târziu iugoslav, Alexander. Pe aleea din bucăți de piatră se formează o încuietoare, în centrul căreia se află steme sculptate. Privind de sus, spre Labirint, se observă crucea din piatră, aleasă de Regină, pentru mormântul ei. Poate că acolo, undeva, între mare, vila Cuibul liniștit, Labirint și crucea pentru mormânt, se află unul din secretele păstrate de Castel.
Când Regina Maria a murit, în 1938, prin testamentul ei a lăsat o scrisoare în care împărtășește una din dorințele ei, care cu ani în urmă o împărtășise cu familia sa. Ea dorește ca inima sa să nu fie îngropată la Curtea de Argeș, unde se află îngropate trupurile membrilor casei regale. Dorința ei este ca inima să-i fie scoasă din trup și să fie depusă în micuța capelă, pe care a construit-o pe malul Mării Negre. Potrivit spuselor Reginei, acolo, inima ei va fi mai la îndemâna poporului decât în mormântul de la Curtea de Argeș. Toată viața ei, Maria și-a numit poporul român “oamenii mei”. Și de aceea a dorit să rămână în mijlocul poporului și după moartea ei.
Inima Reginei a fost adusă la Balcic, casa ei preferată de pe malul mării. Până în anul 1940, inima a fost păstrată în capela Stella Maris din complexul regal de la Balcic.
De cealaltă parte a Aleii Secolelor, marea aduce, cu valurile sale, pietre și aluviuni de cernoziomuri și le aruncă cu zgomot pe mal. Acolo se ridică zidurile albe ale Salonului de fumători, cunoscut și sub numele de Valul negru. Cândva, ușile din lemn ale clădirii alunecau pe podeaua din mozaic și se afundau în pereți. În spatele porții de paradă, din sticlă, luminile multicolore dansau cu stropii de la fântâna arteziană. În jurul fântânii, câteva narghilele vechi parcă dorm pe micuțele mese sculptate. Lumina, parcă din povești, de la lampioanele din colțurile salonului îndemnau pereții acoperiți cu mozaic de alabastru să sclipească jucăuș. Lângă șemineul acoperit cu o cuvertură japoneză din mătase se află o reproducție a celebrului mozaic bizantin din sec. XII, al Madonei din hramul de pe insula italiană Torcelo. Astăzi, această reproducție este expusă în expoziția-muzeu din vila Cuibul liniștit. Un amănunt interesant din viața de la curtea regală sunt mecanismele acustice care permit să se asculte și cea mai tăcută discuție dintre oaspeții salonului de fumători.
