LEGEA, FERICIREA ȘI... SATANA

Distribuie pe:

* Viața aceasta este un conflict între bucurie și tristețe, generat de lupta dintre Hristos și Satana, de lupta între bine și rău, care se petrece aici și în care omul este direct implicat. Acela care crede că fericirea este temporară, este omul cel mai nenorocit. Omul a fost creat cu o sete infinită de fericire și numai Dumnezeu, care este infinit, poate satisface această sete într-o dimensiune eternă. Locul lui Dumnezeu nu poate fi luat de nicio persoană finită, de niciun obiect finit. Dumnezeu nu dă fericirea cu sila. El ne cheamă la Sine și numai dacă omul răspunde cu credință și ascultare are parte de ospăț. Fericirea veșnică nu poate fi a noastră decât dacă am ales liber să acceptăm invitația lui Dumnezeu. Dacă nu răspundem acum, va veni timpul să regretăm, căci la miezul nopții ușa se va închide și vom auzi cuvintele: “Nu vă știu pe voi!” (Matei 25, 12).

***

* Fiecare om dorește fericirea. Istorisește Fericitul Augustin în Confesiunile sale cum a căutat fericirea în plăceri și în înțelepciunea lumească, dar n-a găsit-o, până într-o zi când a auzit un glas de copil care repeta mereu: “Ia și citește, ia și citește”. Și, luând și citind capitolul 13 din Epistola către Romani, s-a convertit la creștinism și și-a dat seama că fericirea nu stă în ospețe și în beții, în desfrânări și fapte rușinoase, în ceartă și în pizmă. Fericirea stă în a fi îmbrăcat în Domnul Iisus Hristos. După convertire, Fericitul Augustin a afirmat: “Liniștea nu este acolo unde o căutați. Căutați ceea ce căutați, dar nu este acolo. Căutați fericirea într-un ținut al morții. Nu este acolo. Căci cum poate fi viață fericită acolo unde nu este viață? Fericit este omul care Te cunoaște pe Tine, Doamne. Căci ne-ai făcut pentru Tine și neliniștit este sufletul nostru până nu se va odihni în Tine”.

***

* Viața duhovnicească a creștinului se bazează pe păzirea poruncilor. Pentru Sfântul Vasile cel Mare este necesară împlinirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu. A nu respecta o poruncă înseamnă a călca toată legea (cf. Iacob 2, 10-11). Încălcarea unui singur precept antrenează încălcarea tuturor celorlalte. Lipsa unei acțiuni virtuoase atrage după sine excluderea noastră de la mântuire. Sfântul Iosif de Volokolamsk ne spune: “Rânduite spre mântuirea noastră, toate poruncile sunt minunate și folositoare”. Trebuie, deci, păzite toate poruncile date de Domnul în Sfânta Scriptură. Precum și legile date de Biserică și Stat. Într-o comuniune, păzirea cu fidelitate a poruncilor, creează armonia membrilor ei, care devin frați de suflet. A ține Legea înseamnă a ține religia și poruncile ei, așa după cum și Hristos le-a ținut. Păzind poruncile Legii, noi ne unim cu Hristos, în care Legea își găsește unitatea și plinătatea.

El este scopul Legii, căci numai El învață și dăruiește dreptatea lui Dumnezeu sau mântuirea, tuturor celor care cred și Îl urmează cu credincioșie. (cf. Romani 10, 4).

Din volumul “Hristos, salvarea noastră”

Lasă un comentariu