Prof. dr. RADU BALTASIU - Directorul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române
“Este o catastrofă ce se întâmplă în România”
România se golește cu o viteză de 600 de oameni pe zi. Asta înseamnă că la fiecare trei minute, un compatriot de-al nostru va pleca spre alte zări, foarte probabil, definitiv. În fiecare an pierdem cam 200.000 de oameni, populație echivalentă cu a unui mare oraș, precum Ploieștiul, de pildă. Această tragedie națională nu are echivalent în istoria țării. Din păcate, se vorbește de ea prea puțin.
Am ales să analizăm acest fenomen, împreună cu un sociolog pe care emigrația nu îl preocupă doar la nivel academic, ci este, dincolo de toate rangurile sale universitare, un patriot: domnul prof. dr. Radu Baltasiu.
“Suntem pe primul loc în Europa, la emigrări”
- România ocupă un rușinos loc de frunte pe lista țărilor lovite grav de hemoragia emigrației propriei populații, pe care nimeni nu încearcă să o oprească. Va rămâne țara fără locuitori?
- Este o catastrofă ce se întâmplă. O problemă existențială, umană, care nu este percepută ca atare de cei aleși să ne reprezinte. Pentru ei, fenomenul aproape că nu există, mass media și instituțiile abilitate ale statului nu își pun mai deloc această problemă sau o pun pe dos, alegând să prezinte avantajele emigrării. Cei care au tras până acum un semnal de alarmă sunt o minoritate, un grup ignorat, deși e prima dată în istoria acestei țări când locuitorii ei simt că nu au un loc în România. De aceea pleacă, și o fac într-o proporție enormă. După datele ONU, suntem pe primul loc în Europa și pe locul trei în lume, după Siria. De la noi a plecat, conform datelor oficiale, peste 15% din populație, adică 3,4 milioane de oameni. Statisticile UE discută însă despre 20%! Dar există estimări neoficiale, care indică numai în Italia o populație românească de peste 2 milioane de oameni, la care se adaugă Spania, cu tot atâția, apoi Marea Britanie, Irlanda și Germania. Asta, în vreme ce site-urile instituțiilor statului român publică cifre ridicol de mici, unele vorbind doar de sute de mii de români emigrați după 1989! În ce mă privește, eu estimez că aproximativ jumătate din forța de muncă a României a plecat din țară, adică în jur de 4,5 milioane de oameni, dacă nu mai mult.
“Zona cea mai afectată de emigrație este Moldova”
- Care sunt zonele țării cele mai afectate de emigrație?
- Noi avem două tipuri de emigrație, care au avut un impact diferit asupra României, pentru că avem două tipuri de sărăcie. Cea mai gravă este sărăcia absolută, în care nu poți, la modul obiectiv, să trăiești. Mai avem însă și sărăcia relativă, care înseamnă că te consideri sărac în raport cu alții, iar aici nu intră neapărat banii, ci un anume mod de a trăi al celuilalt, în cazul nostru, al cetățeanului occidental, al “modelului”. Prima sărăcie este răspândită mai ales în județele Moldovei, zona cea mai afectată de emigrație din toată România. Acolo, aș îndrăzni să spun că sărăcia este o problemă de siguranță națională. Gândiți-vă că sunt localități din județe precum Bacăul, care nici nu este cel mai sărac din Moldova, unde ponderea celor care au plecat ajunge la 80% din masa populației apte de muncă. În Neamț, ponderea celor emigrați din forța de muncă salarială este de peste 93%, în Vaslui și Vrancea, de circa 70%. Avem apoi o a doua categorie de județe afectate de emigrație, dar nu în asemenea grad ca primele. Aici intră, paradoxal, și Bucureștiul, care este singura zonă a țării care are o medie a PIB-ului și a veniturilor pe gospodărie peste media Uniunii Europene, dar și o emigrație de 10% (pondere în munca salarială). Alături de el mai sunt și alte județe bogate, precum Brașovul, de pildă, care are și el în jur de 29% emigrație, sau Clujul, cu 24% pondere plecați în străinătate, în forța de muncă salarială. Aceștia sunt români care au din ce trăi, dar sunt foarte nemulțumiți de cât de dezorganizată este viața în România și asta nu din vina lor, ci din vina unora pe care ei îi percep ca fiind incompetenți sau nepotriviți pentru slujbele pe care le ocupă. Aceeași problemă o au toți românii care emigrează din a doua categorie: sistemul! Sistemul de organizare a muncii, de organizare a orașului, de organizare a educației, de organizare a țării, până la urmă. La slujbele lor, bune, în majoritate, au de-a face cu o situație materială normală, dar când își părăsesc biroul, nimeresc în haos și atunci își iau lumea în cap, ceea ce e o catastrofă antropologică. Noi socotim această emigrație doar din perspectiva unor pierderi economice, dar situația este mult mai profundă, pentru că un om care nu își mai găsește locul în țara lui ajunge, până la urmă, la psiholog. Așa se explică și deficitul de civilitate pe care îl avem, dincolo de faptul că unii nu au cei șapte ani de acasă. Suntem mereu nervoși, în trafic, la coadă, pe stradă, oriunde. Pentru că nu ne mai găsim locul în propria țară, deși ne facem treaba, muncim, mulți dintre noi avem mai multe slujbe. Și atunci plecăm, cei care nu suntem în situația sărăciei absolute, pentru a ne găsi liniștea în străinătate. Aici intervine o altă discuție. Personal, nu cred deloc că acolo își găsesc toți românii liniștea, pentru că, până la urmă, și occidentalii trăiesc în teroarea istoriei, fiecare clipă le este măsurată, dar măcar au satisfacția unei vieți predictibile.
- Cum de țările din jur, foste comuniste și ele, nu au avut parte de o asemenea migrație? Săraci sunt și vecinii bulgari, ba chiar și ungurii și polonezii. Pleacă și ei în Occident, dar nu într-un număr la fel de mare ca noi.
- Cred că explicația o găsim în cele două tipuri de comunism pe care le-au traversat societățile noastre. Țările vecine nu au avut un grad de colectivizare ca al nostru. La ei au existat mai mulți proprietari, inclusiv mici întreprinderi cu inițiativă particulară, și atunci, cetățenii lor au avut un mic spațiu în care să fie ei înșiși. În România, a fost aplicată una dintre cele mai dure forme de comunizare, în care economia particulară a dispărut aproape cu desăvârșire. Să nu uităm că principala victimă a comunismului a fost țăranul. Și e normal ca, după ce mentalul colectiv este comprimat ani de-a rândul, atunci când este decomprimat și lăsat fără îndrumare, să se ducă unde vede cu ochii.
“Mai există oameni cărora le pasă”
- Credeți că se mai poate face ceva cu această emigrație? O putem stopa sau, caz foarte fericit, o putem inversa?
- Eu cred că da. Întotdeauna există un viitor, dacă îți păstrezi credința. Cred că cel puțin unul din zece români are o conștiință civică, oameni cărora le pasă, pur și simplu, de cetate, care sunt patrioți.
Ei sunt minoritatea tăcută și rezerva noastră de viitor real. Ei sunt stocul de reproducere al națiunii și nu mă refer aici la reproducerea biologică. O societate nu se reproduce doar făcând copii, deși acest lucru este foarte important. O societate se reproduce prin anumite trăsături culturale, prin limbă, obiceiuri și credință, prin ceea ce îi este ei propriu. Însă, pentru a face acest lucru, are nevoie și de ajutorul statului. La noi, statul ar putea să influențeze această emigrație masivă. Ar fi însă nevoie de politici care să țintească, în primul rând, sărăcia absolută din Moldova și, fapt mai puțin discutat, pe cea din Covasna-Harghita, care e o zonă la fel de săracă. În primul rând, aceste zone ar trebui urgent revascularizate. Din acest punct de vedere, o autostradă care să lege Transilvania de Moldova e vitală. În al doilea rând, ar trebui să încurajăm antreprenoriatul de acolo, printr-o politică fiscală specială zonelor foarte sărace. Apoi, ar fi nevoie de o politică dedicată acestor tineri talentați, care nu pleacă pentru că nu au bani destui și care sunt foarte eficienți din punct de vedere economic, dar au nevoie și de un spațiu adecvat, de o societate în care să poată trăi. Aici cred că ar trebui început cu administrația marilor orașe. Și cred că ar trebui început cu lucrurile simple - fă-le parcări, astupă gropile din asfalt, oferă-le un transport public decent. Desigur, pentru toate aceste schimbări am avea nevoie, cred eu, și de o schimbare la nivel intelectual.
“Dacă ai o identitate națională, oamenii nu mai pleacă atât de ușor în alte țări”
- Ce legătură au intelectualii cu emigrația și cu economia?
- Există o legătură directă între emigrație și sentimentul de respect față de identitatea ta națională. Dacă ai o identitate națională, atunci oamenii nu mai pleacă atât de ușor în alte țări. Chiar dacă lucrurile nu merg bine, dacă le este respectată identitatea, rămân dacă simt că au pentru ce rămâne. Poate că românii ar rămâne în țară dacă ar avea un orizont în care să creadă. Sau dacă ar pleca, poate că s-ar reîntoarce. Așadar, haideți să le dăm oamenilor un orizont, să reabilităm ideea de românism. Înțeleg prin românism dragostea de patrie, înmănuncheată în diverse acțiuni sistematice, făcute la nivelul întregii țări, până la sate, pe care să le ridici. Or, la noi, țara este denigrată sistematic, și nu de oamenii simpli. Chiar statul român finanțează entități care îi sapă existența. Sunt organizații care trăiesc pe bani publici și nu produc decât bălăcărirea sentimentului național! Cum să progresezi, dacă tu terfelești identitatea ta națională, sinele tău?
Apoi, o elită intelectuală poate să te ajute inclusiv din punct de vedere economic, trasând un plan de viitor, fixând niște ținte care să devină idealuri sau scopuri colective. La noi, în anii '20 ai secolului trecut, existau echipe de studenți de la actuala Academie de Științe Economice și de la Universitate care tipăreau broșuri cu sfaturi economice pentru țărani și pe care le răspândeau apoi prin sate. Toate aceste mișcări economice au provenit dintr-o doctrină gândită de intelectuali. Așadar, am avea nevoie de o intelectualitate care să se lupte pentru interesul național al României.
