CURIOZITĂȚI DIN TOATĂ LUMEA PRIVIND CREȘTEREA COPIILOR

Distribuie pe:

Când vine vorba de creșterea și educarea copiilor, fiecare părinte crede că metoda lui este fără cusur, cu rezultate benefice pe termen lung, însă un psihologul american, Emily Lodish, citată de descopera.ro, a descris o serie de obiceiuri surprinzătoare ale părinților, care se aplică în diferite țări de pe glob, scopul fiind același pentru toți - binele copilului.

Iată câteva curiozități prezentate de psihologul american, cu precizarea că acestea țin de tradiție și sunt o manifestare a diversității culturale.

În Norvegia, copiii dorm afară, la temperature sub zero grade Celsius

Menționată adesea ca o excentricitate, această practică este, totuși, frecvent întâlnită în Scandinavia, unde temperaturile scăzute domină o mare parte a anului și unde, la asemenea temperaturi, bebelușii sunt adesea lăsați să doarmă afară, în cărucior, bine înfofoliți.

Cei mai mărișori, trecuți de un an, merg la creșă sau la grădiniță, unde, de asemenea, petrec mult timp afară. E în mod clar o adaptare veche la mediul dur al teritoriului locuit de aceste populații și ține de călirea copiilor.

Mamele vietnameze își învață copiii să facă pipi... la comandă

În Vietnam, mamele încep prin a observa când dă copilașul semne că ar vrea la oliță, iar atunci... fluieră. Cu timpul, se instalează un reflex condiționat, copilul asociind fluieratul mamei cu mersul la oliță și se deprinde să facă pipi la comandă, prin fluierat.

Nu degeaba copiii din Vietnam învață să facă la oliță pe la vârsta de 9 luni, în timp ce în Occident, copiii învață această deprindere până la vârsta de 3 ani.

La pigmeii Aka, mama e și tată, tata e și mamă

La populația Aka din centrul Africii, rolurile masculine și feminine din cadrul familiei sunt interschimbabile: femeile pot merge la vânătoare, timp în care bărbații văd de copii, și viceversa.

Bărbații Aka se găsesc prin preajma copiilor cam în 47% din timp. Deși tot femeile sunt cele care au grijă cel mai mult de copii, există, în ceea ce privește asumarea diferitelor răspunderi în cadrul familiei, un grad de flexibilitate practic necunoscut în societatea occidentală.

Bărbații Aka își asumă roluri tipic feminine fără nicio reținere și, ceea ce e mai important, fără să simtă vreo diminuare a statutului, fără impresia de decădere.

Părinții japonezi își lasă copiii să meargă singuri cu metroul

Încă de la vârsta de câțiva anișori, părinții japonezi le dau copiilor un mare grad de independență, lăsându-i să circule singuri cu metroul. Nimeni nu se miră și nici nu-i cheamă pe cei de la Protecția Copilului.

În majoritatea celorlalte țări, se consideră că, dacă un copil așa de mic umblă singur cu mijloacele de transport în comun printr-un oraș mare, înseamnă că nu e supravegheat corespunzător.

Însă, la japonezi, nu e vorba doar de a da independență copiilor, ci și de sentimentul de siguranță al cetățeanului în propriul lui oraș.

Copiii francezi mănâncă de toate

În Franța, copiii (cu excepția celor foarte mici) mănâncă același lucru ca și adulții. Mesele se iau în familie, copiii stau la masă, nu mănâncă uitându-se la televizor sau jucându-se pe calculator.

Ei sunt încurajați să se bucure de mâncare, de timpul petrecut la masă și împreună cu familia și li se pretinde să dea dovadă de bună-creștere la masă. Nu trebuie neapărat să le placă un anumit aliment, dar trebuie să-l guste înainte de a spune că nu le place.

Rezultatul acestei educații alimentare este că majoritatea copiilor francezi mănâncă de toate sau, în orice caz, o varietatea foarte mare de alimente, incomparabil mai multe decât mănâncă alți copii, de la legume de toate felurile, la brânza cu mucegai.

În insulele polineziene, copiii cresc copii

Copiii din Noua Zeelandă și din insulele polineziene devin “dădace” de la o vârstă foarte fragedă. Imediat după ce învață să meargă, ei încep să fie învățați și cum să aibă grijă de cei mai mici decât ei.

Astfel, copiii de vârstă preșcolară sunt instruiți cum să liniștească bebelușii, iar ei acceptă acest rol, deoarece sunt învățați că numai așa pot face parte din rândul copiilor mari.

În schimb, tendința occidentală este de a lăsa copiii să fie copii, de a nu-i împovăra cu responsabilități de oameni mari, cum ar fi grija față de frații mai mici. În multe țări, a lăsa copiii mici în grija altora cu doar doi, trei ani mai mărișori este considerat un act extrem de iresponsabil din partea părinților, putând fi chiar pedepsit de lege.

Lasă un comentariu