Anul 2019 a fost declarat, de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca “Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești”.
Ne vom opri în acest articol asupra activității marelui traducător și tipograf român din cetatea Brașovului - Coresi diaconul. Chiar dacă unii susțin că nu ar fi de neam român, cuvintele lui scrise în epilogul Psaltirii slavo-române din 1577 arată cât se poate de clar rădăcinile lui: “Cu mila lui Dumnezeu, eu diaconul Coresi deacă văziu că mai toate limbile au cuvântul lui Dumnezeu în limba lor, numai noi rumânii n-avem, ...”.
Întreaga lui activitate, atât de traducător, cât și de tipograf, a fost în același sens: de a pune în evidență și de a dezvolta limba română și de a da posibilitatea românilor să aibă cărțile de slujbă în limba lor. În acest sens, cărțile de slujbă în limba română din secolul XVI, tipărite în tipografia Brașovului, apar ca un răspuns la tipăriturile luterane ale lui Hans Benkner. Peste toate comentariile legate de activitatea sa ca traducător și tipograf, nu putem trece cu vederea faptul că el este primul care a pus textul românesc în format bun de tipar. Acolo, în cetatea Brașovului, înconjurat de ucenici în ale traducerii și tipăririi, ajutat de preoții bisericii a început să tipărească și să traducă în limba poporului tot ceea ce el credea că este nevoie pentru o bună desfășurare a cultului.
Un moment deosebit îl reprezintă în viața diaconului Coresi Psaltirea din 1570, numită și “Psaltirea românească a diaconului Coresi”, un pas important al limbii române cultice și nu numai. Lucrarea, deși nu are un fundament teologic, este scrisă pe înțelesul românilor, pe limba vorbită de popor.
Priceperea diaconului Coresi reiese și din vasta lui operă. Pentru aceasta el s-a străduit să cerceteze și să compare materialul existent la înaintașii săi, el folosind la traducere o metodă științifică, introducând o înnoire a limbii așa cum cereau vremurile, observându-se la final evoluția firească a culturii și limbii prezentate de el.
De exemplu în Psaltirea de la 1570, ajutat de ucenicii săi, a încercat să schimbe textele avute la îndemână, înlocuind particularitățile arhaice și dialectice cu cele ale graiului vorbit în sud-estul Ardealului și în Țara Românească, ieșind astfel o limbă mai evoluată.
Activitatea de traducător a diaconului Coresi este cu atât mai importantă datorită faptului că el a trăit și într-o perioadă în care traducerea cărților religioase nu era permisă, cu atât mai mult folosirea limbii naționale în cadrul cultului, în Biserică, realizând prin opera sa un prozelitism ortodox, o limbă vorbită și scrisă pe înțelesul poporului, dându-i poporului român posibilitatea de a se ruga în limba sa.
Vom aminti, pentru a putea înțelege pe deplin valoarea muncii lui, lucrările traduse sau tipărite de diaconul Coresi în scopul dezvoltării limbii române și în cadrul cultului, dar nu numai: “Tetraevanghelul românesc” - 1561; “Apostolul” - 1563; “Psaltirea” - 1570; “Liturghierul” - 1570; “Psaltirea slavo-română” - 1577; “Tetraevanghel slavo-român” - 1580; “Cazania” - 1581; “Palia de la Orăștie” - 1582.
Putem spune, fără doar și poate, că diaconul Coresi nu a fost doar un simplu tipograf, ci și un traducător iscusit, încercând prin aceasta să redea limbii române de la acea vreme o formă literară clară și înțeleasă de toți românii, fără regionalisme sau neologisme care îngreunau înțelegerea ei. Prin munca sa, diaconul Coresi contribuie și la îndreptarea ortografiei limbii române, stabilind și introducând reguli de despărțire a cuvintelor, făcând scrisul mai înțeles și mai ușor de răspândit, mai ales și prin actele cancelariilor domnești.
Așadar, prin întreaga lui activitate, diaconul Coresi continuă curentul de traducere în limba română, chiar aducându-l la un nivel superior, încercând prin aceste traduceri și chiar reușind să contribuie la unitatea de neam și limbă a poporului român, dar și reușind să canalizeze dezvoltarea limbii literare într-un sens ascendent. Prin traducerile sale și-a îndeplinit pe deplin scopul pe care și l-a propus, acela de a răspândi scrisul în limba română, de a da posibilitatea la cât mai mulți oameni să intre în posesia unor astfel de traduceri și tipărituri, imprimând astfel în sufletele oamenilor dragostea de cultură, de credință și de neam.
Fără doar și poate, diaconul Coresi poate fi socotit ca un deschizător de drumuri și creator de cultură și literatură română, cărțile lui polarizând unitatea de gândire și simțire ortodoxă a neamului românesc.
