REPETĂM ISTORIA, DUPĂ COMUNIȘTI POATE SĂ VINĂ POTOPUL!

România parcurge o buclă temporală, ne-am întors în timp în oglinda unor evenimente și personaje politice care au importat, cu elan proletar, regimul comunist și bolșevismul totalitar în țara noastră.

Văzându-i la treabă pe urmașii PCR-ului de astăzi, pe cei din jurul tătucului Liviu (Daddy) Dragnea, pe Călin Popescu (cinci neveste spre șase) Tăriceanu, pe Veo (hehe) Dăncilă, Codrin (trompetă mincinoasă) Ștefănescu, Florin (c)Iordache, Olguța (Manda cu conac) Vasilescu, Carmen (microfoane în priză) Dan, Eugen (fără frecvență) Nicolicea, Varujan (penal miruit) Vosganian, Cătălin (mitralieră penală) Rădulescu, Tudorel (mefistofel) Toader, Șerban (fost șofer) Nicolae, Ecaterina (abramburica) Andronescu ș.a., observându-le zelul cu care distrug instituțional această țară, putem constata că poartă cu cinste și mândrie ereditatea politică a nomenclaturii comunistoide, cu care s-a înconjurat și Nicolae Ceaușescu, perpetuându-se astfel slugărnicia depersonalizantă, umilitoare, din stirpea lui Emil Bobu, Tudor Postelnicu, Constantin Dăscălescu sau Manea Mănescu.

Mai mult, ofensiva centralismului economic, intervenția statului în fixarea cursului de schimb valutar, impunerea inchizitorială în afara regulilor pieței libere a prețurilor la energie și gaze, stabilirea artificială a Robor și a valorii dobânzilor bancare perpetuează aceeași matrice totalitară a partidului stat. De altfel, chiar Moscova laudă, prin goarna sa propagandistă (Agenția Sputnik), mărețele realizări ale guvernării Dăncilă și potrivnicia rebelă, subminatoare, prin care gașca politică, coordonată de Liviu Dragnea, sfidează adeseori Uniunea Europeană.

Câtă vreme slugoii vechi și noi își văd obtuz doar de interesele lor, aflăm cu îngrijorare că, pe fondul instabilității, impredictibilității fiscale și economice, tot mai multe societăți comerciale își închid porțile sau își mută activitatea în țările învecinate României. Mii de angajați își pierd astfel locurile de muncă, iar acest fenomen a cuprins alert zonele din vestul țării, județele Satu Mare, Bihor, Arad, Timișoara ș.a. Printre cauzele invocate și care duc la închiderea fabricilor din respectivele zonele industriale, dar care sunt aproape identice la nivelul întregii țări, sunt lipsa forței de muncă, costurile tot mai mari de producție, implicit cele cu salariile, care s-au majorat cu 50% în ultimii doi ani, la care se adaugă prețul energiei, majorat cu 40% în ultimii doi ani, infrastructura de transport deficitară (costuri enorme pentru firme să aducă angajați de la zeci de kilometri, pe drumuri proaste ori foarte proaste), lipsa de sprijin din partea autorităților pentru transportul personalului cu autobuzele în zonele industriale, chiriile mari sau lipsa altor alte elemente de infrastructură decente (canalizarea, de exemplu) sau desele întreruperi ale furnizării energiei electrice.

Pe comuniștii de azi nu-i prea interesează aceste probleme care șubrezesc țara din temelii, ei îndatorează România zi de zi și dau pomeni electorale pentru a rămâne la putere. După ei, potopul!

 

Lasă un comentariu