Bolile infecțioase au fost, sunt și rămân în domeniul de patologie transmisibilă, cu care medicul din teren se confruntă zilnic.
De la bun început, doresc să definim ce înseamnă boala infectocontagioasă: infecția este determinată de microbi, denumiți și bacterii, sau de virusuri, care au dimensiuni mai mici, aceștia transmițându-se în mediul exterior prin: aparatul respirator (calea aerogenă), prin intermediul materiilor fecale sau pe cale genitală, dar și pe cale sanguină (instrumente medicale insuficient sterilizate, pe care se află anumiți microbi, și este suficientă o mică leziune pentru ca bacteria să pătrundă în organism și, prin torentul sanguin, să se fixeze în diverse organe, în care se înmulțește și determină leziuni importante ale organului respectiv. Cel mai ilustrativ exemplu îl reprezintă virusul hepatitelor infecțioase, notate cu literele alfabetului: hepatita A, sau “boala mâinilor murdare” se transmite pe cale digestivă și nu determină cronicizarea, respectiv ciroza hepatică decât într-un procent nesemnificativ, pe când restul hepatitelor virale: B, C, D, E, G nu întotdeauna sunt depistate în momentul oportun (nu întotdeauna bolnavul are culoarea icterică / gălbuie a pielii sau a conjunctivelor) și astfel semnele trec neobservate de bolnav, și te trezești că te-ai “logodit” pe viață cu hepatita cronică, boală ce poate să aibă o evoluție nefastă, spre ciroză hepatică, și să se transforme în cancer hepatic.
Nu doresc să induc publicului larg o stare negativă, de anxietate, ci să informez asupra mecanismului prin care se creează, față de boală, o imunitate dobândită prin vaccinuri, care se efectuează pe baza unei scheme științifice.
Lipsa vaccinului în anumite boli transmisibile face ca individul, așa-zis sănătos, să contacteze boala respectivă, soldată, adesea, cu decesul, deoarece, în lipsa vaccinului respectiv, organismul nu posedă imunitate (rezistență) la bacteria respectivă.
Un număr tot mai mare de boli infecțioase pot fi prevenite prin vaccinare, vaccinurile și vaccinările reprezentând un mijloc profesional esențial de prevenție, verificat.
Dinamica și complexitatea vaccinologiei contemporane sunt cu totul deosebite, prin multitudinea științelor medicale (boli infecțioase, imunologie, pediatrie etc.), prin caracterul de urgență și sistematic al acțiunilor implicate, prin responsabilitatea la nivel individual și populațional a efectuării vaccinărilor. Un individ nevaccinat contra anumitor boli transmisibile reprezintă, pentru persoanele din jur, un adevărat pericol de transmitere a bolii respective.
Fiecare familie și comunitate trebuie să știe că, în lipsa imunizării (vaccinarea contra anumitor boli transmisibile), aproximativ 3% dintre sugari vor muri de rujeolă, 2% vor muri de tuse convulsivă, 1% - de tetanos și unul din 200 - de poliomielită (paralizie infantilă).
Potrivit datelor oficiale comunicate de Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, numărul total de cazuri confirmate cu rujeolă în România, raportate până la data de 15 februarie 2019, este de 15.587, din care 61 decese. Numai în perioada 11 - 15 februarie au fost raportate 59 de cazuri nou confirmate în nouă județe.
Într-un articol anterior, am subliniat toate complicațiile posibile (sferele: O.R.L., bronhopulmonară, cardiacă și ale sistemului nervos). Astfel, 90% din decese sunt datorate complicațiilor.
Ca atare, toți copiii trebuie protejați împotriva acestei tragedii (a bolilor transmisibile), prin aplicarea vaccinurilor, care se administrează în perioada primei copilării. Din păcate, chiar și acolo unde vaccinările respective pot fi efectuate, mulți copii nu sunt aduși la cabinetul medical pentru a fi corect și complet vaccinați.
De aceea, este esențial ca toți părinții să știe de ce, când, unde și de câte ori trebuie să fie vaccinați copiii lor. În cazul în care rețeaua medicală nu asigură vaccinarea, din varii motive (cătune, populație migratoare, lipsa informării corecte prin mass-media), părinții trebuie să se intereseze de această problemă prin intermediul autorităților și organizațiilor locale.
