* Desigur că cei de o anumită vârstă încă își mai amintesc că în iarna anului 1968 era dat publicității Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România prin care se interzicea, cu desăvârșire, întreruperea sarcinilor materne prin orice metode. Inclusiv prin intervenții medico-chirurgicale. Adică prin chiuretaje. Ca urmare, acei primi-copii “decreței” au acum vârsta de 50 de ani împliniți, iar marea majoritate a mamelor și taților lor sunt nu numai părinți, dar și bunici și străbunici mândri de nepoții și de strănepoții lor. Iar acei mulți omuleți aveau să fie tare bucuroși că, datorită lui Nicolae Ceaușescu, mamelor lor (la începuturi, unele dintre ele supărate foc) le-au dat viață din viața lor, izbutind să vadă lumina zilei. Respectiv: să trăiască și să se bucure de viața Dumnezeiască. Nu de alta, dar după aplicarea strictă a prevederilor amintitului decret (uneori, de o condamnabilă absurditate și intoleranță) a urmat o atât de mare explozie demografică încât, în nici zece ani, România și-a sporit populația cu multe procente, iar pentru a facilita accesul gratuit al tinerilor la educația prin învățătura de carte și de bună purtare, educatoarele grădinițelor, precum și profesorii liceelor și facultăților s-au văzut nevoiți să dubleze nu numai numărul de locuri, dar și cel al cadrelor didactice. Și apoi trebuie să recunoaștem că avea să fie una dintre generațiile cele mai culte și reușite din întreaga istorie multimilenară a ținuturilor românești. Cu toate că pe acea vreme doar se vorbea despre calculator și despre năstrușnicul “gugăl” al Internetului! Calculele de matematici superioare se făceau cu rigla de logaritmi și cu creionul pe hârtie, iar în rafturile bibliotecilor publice și școlare rar găseai o carte care să nu fi fost răsfoită, citită și recitită. Vă spune acest ultim adevăr adevărat un fost bibliotecar școlit al Agnitei, așezare care cu 75 de ani în urmă era reședință de plasă în județul Târnava Mare, iar apoi de raion, atât în regiunea Stalin, cât și în județul Brașov. Actualmente, oraș al județului Sibiu.
* Am primit “o scrisoare pierdută” prin al cărui conținut autorul anonim mi se plânge că unii dintre noi suntem într-atât de răutăcioși și de cârcotași încât îl acuzăm pe actualul președintele sas din româneasca Transilvanie (n.a. cu părinții stabiliți definitiv în Germania), bârfind-acuzator despre domnia sa cum că “Iohannis sabotează România”. Ori ca să sabotezi, trebuie să faci ceva anume. Să depui un minim de efort. Fie un lucru rău și lucrat cu brațele, fie un altul identic, dar gândit de mintea ta, nu de cea a vreunui consilier răutăcios și fără suflet. Iar “autorul anonim al acelei scrisori pierdute și regăsite” mai face și precizarea cum că nu ia în calculul presupusului sabotaj nici naveta rutieră între București-Sibiu și invers, pe mult prea aglomerata șosea strâmtă și întortocheată a Văii Oltului; nici schiatul iernatic pe Transalpina românească și în extra-sezon pe pârtiile din Austria și Elveția; nici jocul de tenis pe câmpurile verilor permanente ale Floridei Americane; nici desul mers în străinătăți străine, însoțit de consoarta sa. După care conchide: președintele nostru poate fi acuzat de orice, numai de efortul mult prea greoi de a-și sabota propria țară! Nu de alta, dar dânsul a fost, este și va fi precum apa din tulumbele pompierilor, sfințită cu agheazma busuiocului de grădină, cultivat de enoriașii preoților noștri ortodocși și greco-catolici.
