VACCINAREA - UN MIJLOC ESENȚIAL DE PREVENȚIE! (II)

Distribuie pe:

În domeniul imunizărilor (vaccinărilor), patru idei sunt esențiale:

1) Imunizarea conferă protecție față de câteva boli periculoase. Un copil nevaccinat este mult mai susceptibil de a ajunge subnutrit, infirm și/sau să moară. Imunizarea se realizează prin administrarea injectabilă sau orală (pe gură) a vaccinului. Efectul este cel de edificare a apărării specifice proprii, înainte ca organismul să fi fost expus la infecție; în caz contrar, imunizarea prin vaccinare este tardivă (deci, ineficientă).

Dintre bolile copilăriei, de prevenție prin vaccinare, rujeola și tusea convulsivă (măgărească) pot fi omorâte primar sau secundar. Astfel, rujeola este o cauză importantă de malnutriție (sugari subponderali), corespunzător vârstei, retardare (înapoiere mintală) și chiar de orbire.

Vaccinarea antipoliomielitică este necesară chiar dacă paralizia infantilă apare doar la 1 din 200 de infecții, cu atât mai mult cu cât infecția naturală este, practic, inevitabilă.

Este demn de subliniat că alăptarea la sân reprezintă un fel de imunizare naturală pasivă, față de câteva boli infecțioase. De menționat valoarea excepțională a colostrului (laptele de la sân, din primele zile după naștere, cu un conținut bogat în proteine ce au rol important în producerea de anticorpi), care contribuie la transferul rezistenței antiinfecțioase a mamei, copilului pe care îl alăptează.

2) Imunizările reprezintă urgențe profilactice (de prevenție) care trebuie încheiate în primul an de viață al copilului. Subliniez faptul că vaccinarea completă a nou-născutului până la un an este imperios necesară, cu atât mai mult cu cât jumătate din decesele prin tusea convulsivă, o treime din cele prin poliomielită și un sfert din decesele prin rujeolă survin înainte de împlinirea vârstei de un an. Pentru sugari este vitală vaccinarea completă, conform schemei caracteristice fiecărui vaccin. La nivelul fiecărui dispensar medical, se face o catagrafiere, adică o evidență clară a fiecărui copil, altfel vaccinarea nu va fi protectoare. Este important ca părinții să știe că, în principiu, copiii trebuie vaccinați de cel puțin 5 ori în primul an de viață, astfel: contra tuberculozei, hepatitei B și poliomielitei, contra difteriei, tetanosului și tusei convulsive, precum și contra gripei și rujeolei.

3) O problemă mult discutată este vaccinarea copilului bolnav. Mulți părinți nu acceptă vaccinarea copiilor pentru că aceștia au febră, tuse, rinoree (le curge nasul), diaree sau alte boli ușoare, ori sunt subponderali (au o greutate mai mică decât cea normală pentru vârsta lor). Subliniez faptul că toate aceste stări nu reprezintă contraindicații reale pentru nicio vaccinare.

Atenție!

După vaccinare, mai ales injectabilă, copilul poate prezenta următoarele manifestări și simptome: plâns, febră, erupție cutanată, congestie faringiană (roșu în gât). Aceste simptome nu au o semnificație patologică.

Copilul vaccinat trebuie hrănit în mod normal, cu alimente și lichide corespunzătoare vârstei și necesităților. În special, alimentația naturală este extrem de importantă. În ideea că reacțiile post vaccinare sunt relativ “grave” sau persistă mai mult de trei zile, se va solicita consult medical.

4) Dată fiind posibilitatea ca, teoretic, în toată lumea, și, practic, în foarte multe țări din lume, nașterea să se producă în condiții neigienice, fără asigurarea asistenței medicale, o astfel de naștere expune pe mamă și pe nou-născut la riscul de a face tetanos. În condiții de asistență calificată, este necesar ca femeia să fie vaccinată înaintea sau în cursul sarcinii, cu cel puțin două săptămâni înainte de a naște.

 

Lasă un comentariu