Timpul trăirii și timpul amintirii se împletesc și se întrepătrund, se îndepărtează și se apropie, se întâlnesc și se despart, curgând, când năvalnic și învolburat, precum pâraiele primăvara, când lin și molcom - asemenea râului ostenit, încercând parcă să întârzie inexorabila vărsare în marea cea mare...
Modest și discret, descriindu-se ca “un solitar care trăiește prin el însuși”, autorul, fost sportiv de performanță și dascăl de discipline sportive, își oferă prilejul de a retrăi, pentru sine, întâmplări trecute, rememorează fapte, întâmplări, personaje care i-au marcat (nu o dată în chip dureros) parcursul personal și profesional, își descoperă și explică propriile adevăruri - general valabile, în fond, pentru o întreagă umanitate, în etern nerezolvatul conflict cu timpul, cu universul, cu propriul destin: “Nu există fericire de care să-ți amintești fără tristețe”.
Descoperim, cu plăcută surprindere și, din păcate, la aproape trei ani de la apariție, acest volum autobiografic, plasat sub semnul respectului și considerației față de sine, față de alții, față de lume, într-un cuvânt, al respectării regulilor jocului, adică al fairplay-ului (inevitabilă amprentă a meseriei), formator și “șlefuitor” de atitudini, de convingeri și de caractere, în sport și nu numai.
Autorul își explică astfel demersul scriitoricesc: “Nevoia mea de confesiune mi-a venit la bătrânețe, perfect anodină, căreia i-am dat o amploare nemeritată prin descrierea unor întâmplări importante pentru mine, dar nesemnificative pentru alții. M-am ferit să înșir vorbe de spirit, ziceri sau formulări insolite, care stau laolaltă într-o ordine dezarticulată, ci mai degrabă cred în scânteia țâșnită din forja aprinsă a unui cuptor spiritual autentic. (...)”
Valeriu P. Fărcaș s-a născut la Târgu-Mureș, la 26 martie 1938. Absolvent al Liceului “Al.Papiu Ilarian” (1955). Membru fondator al Cenaclului literar “Liviu Rebreanu”, publică poezii în “Tânărul scriitor”, revistă a Uniunii Scriitorilor. Absolvent al Institutului de Cultură Fizică din București (1961), se specializează în kinetoterapie și jocuri sportive. Profesor titular la Liceul “Al. Papiu Ilarian”, în cadrul căruia face o selecție pentru jocul de volei la elevii de 11-12 ani din școală, participând cu elevele sale la Campionatul Național de Junioare, cu rezultate foarte bune. Introduce, pentru prima dată în România, “metoda lucrului în circuit”, în lecția de educație fizică și publică experimentul în “Gazeta învățământului” (1966). Invenții realizate: “Pedograful” - aparat portativ pentru depistarea, evaluarea tratamentului piciorului plat la copii; “Mingea cangur” - aparat de gimnastică cu întrebuințări multiple, inclusiv în Kinetoterapie; “Discul de lemn” - aparat portativ cu aplicații diverse pentru lecția de educație fizică, toate publicate în revista “Educație Fizică și Sport”. Cadru universitar la Facultatea de Educație Fizică a Institutului pedagogic din Târgu-Mureș, dedicându-se pregătirii profesorilor de sport, antrenorilor și kinetoterapeuților, dar și muncii de cercetare științifico-metodică: cursuri universitare, lucrări științifice publicate în țară și în străinătate, cărți de specialitate - “Educația fizică în aer liber” (1978), “Volei pentru copii și juniori” (1980), “Activitatea sportivă de masă” (1981), “Caietul profesorului de educație fizică” (1995), “Kinetologie” (2001), “Didactica educației fizice” (2003). Antrenor al echipei de volei fete, a Clubului Sportiv “Medicina” Târgu-Mureș. Timp de un deceniu, conferențiar în cadrul Universității Populare din Târgu-Mureș. Distins de către IȘJ Mureș cu “Diploma de excelență”. După pensionare (2000), devine cadru didactic asociat (cursul de kinetoterapie) la UMF Târgu-Mureș, predă la Facultatea de Psihologie a Universității “Dimitrie Cantemir” (disciplina “Defecte fizice”) și la Universitatea “Petru Maior” (cursurile: “Didactica educației fizice” și “Cercetarea științifică în kinetoterapie”.
“La 70 de ani este retras, conform unor dispoziții stupide, din toate activitățile profesionale (...) Se pasionează de gătit, bucătăria devenindu-i laborator. Deși a cochetat întotdeauna cu arta (pictura și poezia), s-a dedicat sportului, transformându-l într-un destin de succes”, scrie conf. univ. dr. Ioan Burcă de la UMFST Târgu-Mureș, în finalul notei biografice (pp 142 - 45) pe care am prezentat-o în sinteză.
