Urșii polari reprezintă simbolul de netăgăduit al forței și rezistenței pe cuprinsul întinderilor albe ale Nordului. La ora actuală, în lume există aproximativ 20-25.000 de urși albi, estimându-se că numărul lor se va reduce cu două treimi până în 2050, din cauza topirii gheții. Ziua Internațională a Ursului Polar își propune să atragă atenția asupra acestei realități și să educe populația în spiritul respectării Acordului Internațional privind conservarea urșilor polari și a habitatului acestora.
Aproximativ 60% dintre urșii polari trăiesc în Canada, de la Labrador la Yukon și de la Insula Ellesmere până la James Bay, dar îi găsim și în Norvegia, Danemarca, Rusia, Groenlanda, Alaska.
Denumirea latină, Ursus maritimus, înseamnă “ursul de mare”. Este un nume destul de potrivit pentru o specie care trăiește și vânează, în principal, pe întinderile de gheață din Marea Arctică. Se hrănește cu foci, păsări de mare și resturi de balene. “Uriașul ghețurilor” poate depăși 600 de kilograme, iar când se ridică pe labele din spate, poate măsura peste trei metri. Este un bun înotător, stratul de grăsime îl ajută să plutească. Labele din față și le folosește ca vâsle, iar pe cele din spate - pe post de cârme. Recordul de înot al unui urs polar a fost de aproape 700 de kilometri, în nouă zile.
Urșii polari sunt “izolați” cu două straturi de blană, care le asigură căldura necesară pentru a supraviețui la (uneori) minus 45 de grade din arealul lor. Au trei pleoape, cea de a treia protejându-i de albul orbitor al zăpezii.
Blana lor, transparentă, pare albă, dar sub blană, pielea le este neagră. Altă ciudățenie - au limba albastră! Media de viață este de 15-18 ani, în sălbăticie, și în jur de 30 de ani, în captivitate. La naștere, puii nu cântăresc mai mult de o jumătate de kilogram. Sunt orbi, nu au dinți, iar în primii doi-trei ani de viață sunt complet dependenți de mama lor, care le asigură căldură și mâncare.
Urșii albi sunt învățați cu drumul: pentru a-și procura hrană, ei pot călători, mergând pe uscat sau înotând, sute de kilometri.
Un urs polar urmărit prin GPS de World Wildlife Fund a parcurs 4.000 de kilometri din Norvegia în Rusia, în mai puțin de un an.
Ursul polar a fost ținut în captivitate de europeni, în secolul al XIII-lea, după ce comercianți vikingi l-au dăruit unor capete încoronate. Când Henric al III-lea al Angliei a primit în dar un urs polar, l-a ținut cu botniță și legat cu lanț, lăsându-l, totuși, să prindă pești și să înoate în Tamisa.
Schimbările climatice fac ca gheața să se topească tot mai devreme, în fiecare an, ceea ce înseamnă că urșii polari au tot mai puțin timp pentru vânătoarea de foci - prada lor preferată, încât ei vor deveni din ce în ce mai slabi și mai vulnerabili, rata de supraviețuire reducându-se considerabil.
Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, Polar Bears International, organizație internațională dedicată protejării ursului polar, reamintește, în fiecare an, la 27 februarie, importanța eforturilor omenirii pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ce au impact asupra încălzirii globale.
“Fără un control asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, habitatele de gheață ale urșilor polari din Arctica vor continua să dispară. Singura soluție este o acțiune globală. Oamenii au creat problema, oamenii trebuie s-o rezolve”, conchid cercetătorii de la Polar Bears International (surse - polarbearsinternational.org, wwf. org.uk)
