După 21 de ore de zbor și alte câteva petrecute prin aeroporturi, între 14 - 16 august, o zi de odihnă și de stabilire a unui proiect de vacanță, a fost de absolută nevoie.
Cartierul general se afla în Parramata, al doilea centru al metropolei australiene Sydney.
Sydney, cel mai mare și important oraș australian este capitala statului New South Wales, (Noua Galie de Sud) unul din cele 7 state ce alcătuiesc Uniunea Australiană.
Australia a devenit posesiune britanică la 23.08.1770, după ce James Cook, celebrul navigator și explorator englez, a atins în același an coasta răsăriteană a Australiei, iar în 26.01.1788 este fondată de coloniștii britanici prima așezare, data devenind Ziua Națională a Australiei. Pe malul râului Parramata există o frumoasă alee pietruită în mozaic, pentru plimbări relaxante. Pe o porțiune marcată de mici panouri este evocată ocuparea zonei de către soldații britanici, după lupte inegale cu aborigenii. Evenimentul evocat se încheia cu o pașnică acceptare reciprocă.
A doua zi (17.VII) într-o frumoasă dimineață de sfârșit de iarnă australiană (un fel de zi de vară mai răcoroasă de pe la noi), am traversat râul amintit pe „podul cu aripi" sau „cu vâsle", încărcat la capătul dinspre malul nostru, cu minunate flori, într-o stare de spirit stimulată de versurile poetului Henry Lawson, din care reproducem o stanță entuziasmantă: „În minunatul Port din Sydney/ Până la cer se-nalță râsete voioase/Cochetul Port din Sydney/Plin cu vase și pavilioane numeroase/Cu altă frumusețe nu-l asemănăm/În lumea largă de-ar fi ca să umblăm/Așa e însoritul Port din Sydney/De pe țărmul mării, când îl admirăm." (The bonny Port of Sydney).
Din păcate, literatura australiană e aproape sau deloc cunoscută la noi. Lirica are ceva din trăsăturile poeziei engleze, de la suavități la sarcasme, cu raportări foarte marcate de realitate.
Vaporașul avea să ne poarte spre cele mai râvnite ținte turistice ale marelui oraș, simboluri ale Australiei, Sydney Opera House - Opera din Sydney și Sydney Harbour Bridge, podul care traversează golful Port Jackson.
Celebrul pod de pe care australienii întâmpină anul nou cu un impresionant foc de artificii, este o construcție deosebit de robustă, a cărei execuție a durat 9 ani (1923-1932), ca unul dintre cele mai mari poduri din lume, cu un singur lonjeron. Aflat deasupra apelor golfului, este deosebit de spectaculos. A parcurge pe jos podul, în ambele sensuri, este o delectare a localnicilor și, cu atât mai mult, a turiștilor. Panorama orașului de pe ambele maluri este uimitoare. Undeva, în mijlocul golfului, se păstrează turnul unei fortărețe, Fort Denison folosit cândva, pentru reeducarea delincvenților. Într-un exces emotiv, de pe pod, te simți stăpânul apelor și al pământului.
Cam în aceeași perioadă (interbelică) a fost construită și monumentala gară a orașului prin care se perindă zilnic sute de mii de persoane, într-un sistem de transport urban, bazat în mare măsură pe trenuri asemănătoare celor din metrouri. Este, alături de numeroase autobuze, un mod eficient de rezolvare al aglomerațiilor și ambuteiajelor. Semafoarele permit în intersecții și trecerea oblică de la colț la colț stradal. N-am văzut polițiști, decât un echipaj parcat pe o autostradă importantă.
Sydney Opera House aflată la capătul unui promontoriu, înconjurată din trei părți de apele portului turistic al orașului, este un proiect, design și realizare a arhitectului danez Jorn Utzon. Este considerată simbolul unui oraș, Sydney, al unei țări și al unui continent, Australia.
Sydney Opera House este una din cele mai îndrăznețe construcții a secolului trecut, cel mai original sanctuar al artelor din lume. A fost dată în folosință în 1973, după 14 ani de la așezarea pietrei de temelie și continuă să suporte prefaceri, deși are o acustică ideală, inegalabilă. Ceea ce se vede din afară este acoperișul în formă de scoici suprapuse ce se ridică la o înălțime de 60 de metri și pare un produs fabulos al valurilor celor două oceane planetare - Pacific și Indian - care scaldă coastele Australiei. Sub acest acoperiș se află Sediul Operei australiene, al Companiei de Teatru Sydney și al Orchestrei Simfonice din Sydney ale căror activități artistice se desfășoară în 5 săli de spectacol. Cu tot aspectul neobișnuit al construcției, interiorul se caracterizează prin funcționalitate, eleganță, noblețea și măreția simplității. Din anexe, la o cafea, se poate admira un impresionant peisaj urbanistic cu elementele specifice „noilor cetăți", zgârie-norii.
Vizavi de operă, pe partea estică se află The Rocks, o pantă la baza căreia, pe malul apei, se păstrează cele mai vechi clădiri administrative din Australia, întreținute cu atenție ca relicve ale unui început mitic. Mai sus, pe pantă, mici și cochete restaurante (bistrouri) unde se pot aprecia specialități pe terase sau înăuntru. Am gustat un excelent vin australian.
În 28 august, am avut prilejul nesperat de a vedea, în renumita Sydney Opera House, capodopera Aida a marelui Giuseppe Verdi. Regizorul, un italian și el, a intenționat să pună în evidență nu numai tragedia protagoniștilor Aida - Radames, ci și drama nefericitei Amneris, fiica faraonului. Opera este, se pare, un gen muzical care-și caută inserția în realitatea artistică postmodernă (opera rock). Scena era încadrată de uriașe panouri cu proiecții care sporesc tensiunea dramatică și conturează un spectacol total. Baletele, în costumația actuală, par a sublinia perenitatea mesajului. Vestea victoriei oștirilor egiptene era reprezentată, în proiecție, de un călăreț care străbătea un peisaj spectaculos și arid sugerând bucuria, dar și grozăvia războiului, mânuind cu dexteritate o sabie, însoțit de muzica celebrului marș triumfal. Orice se poate uita, dar niciodată șansa acestei vizionări, acolo.
Traseul nostru obișnuit spre cea mai apropiată stație de tren, trecea, dincolo de podul „cu vâsle" printre instituții cu multe etaje. Între ele se aflau corpurile de clădiri, ceva mai vechi, ale colegiului „Arthur Phillip", care distonau cu stilul rectilinar al edificiilor din jur, inclusiv al Western Sydney University din apropiere. Oriunde am văzut grupuri de elevi, aceștia purtau uniforme.
Din bulevardul pe care se află colegiul, la stânga se ajunge în Town Halle Square (Piața Primăriei) cu clădiri din epoca victoriană sau chiar mai vechi. Aici se organizează comerț la tarabe, mai ales cu specific alimentar, amintind de timpurile trecute. În apropiere se găsește un complex comercial modern Westfield cu produse autohtone sau asiatice de bună calitate și la prețuri accesibile. La parter, multă lume într-un fel de restaurant cu autoservire unde găsești o mare varietate de mâncăruri asiatice, din toate vietățile comestibile, în băi de ulei cu sosuri diverse bine condimentate, cu garnituri de orez, paste, vegetale, pește tempura japonez (termenul e portughez). Nu m-au cucerit. Se mănâncă foarte mult, se bea mai puțin. La noi e invers, se pare. Regret că n-am gustat o mâncare eminamente australiană: friptură de cangur. Sarcasmul unui poet australian, deși pare un imigrant, probabil din metropolă, ca să aibă curajul unui asemenea text, dacă nu cumva urmărea efectul „per a contrario", să stimuleze patriotismul bunului australian.
„Fair Australia, Oh what a dump./All you get to eat is crocodile's rump,/Bandicoot's brains and catfish pie./Let me go home again before I die." (Anon, Anon - Old Bush Ballad) „Australia, ah ce gunoi îngrozitor/Friptură de crocodil, e tot ce primești de mâncare/Creier de șoarece furnicar, plăcintă de pisici de mare/Lasă-mă să plec acasă înainte ca să mor."
Turistul este tentat de suveniruri sau produse specifice pe care le poți găsi la Market City, numit și Paddy's Market, de fapt un bazar aflat la subsolul unei impozante clădiri, o „piață de chinezi", echivalentul „pieții de ruși" de la noi. Îți dorești un suvenir sută la sută autohton și ți se pare că l-ai găsit, ca apoi să dai peste celebra și universala inscripție „Made in China".
Alte două atracții pe care le-am abordat în fuga timpului au fost Stadionul Olimpic, unde dinafară îmi părea că aud aplauzele de la ultima olimpiadă. Cealaltă este cazarma din Parramata, de unde a plecat corpul expediționar australian, în Primul Război Mondial, încheiat cu dezastrul de la Galipoli.
În Sydney, dominante sunt religiile catolică și angilcană. Am admirat impresionanta catedrală catolică Sfânta Maria din centrul orașului și m-am recules, câteva clipe, în liniștea solemnă a unei biserici anglicane. Am admirat o moschee și am aflat de intenția construirii unei biserici ortodoxe grecești.
Televiziunea australiană mi s-a părut extrem de aplicată, decentă, fără vulgarități și trivialități. Transmisiile sportive sunt dominate, firește, de rugby. Am auzit la una din știri ceva despre Simona Halep.
La intervale mai scurte de un minut, cerul Australiei este străbătut de un avion.
Relația permanentă cu lumea.
