În numele libertății și drepturilor omului din România, după „revoluția" furată s-a ajuns în situația ridicolă de a se importa până și flori. Capitalismul occidental impus României după Războiul Rece a contribuit din plin la distrugerea economiei naționale, prin lichidarea industriei grele, industriei ușoare și sectorului agricol cooperatist și de stat. Încurajarea infuziei de capital străin, printr-o sumedenie de bănci străine, au facilitat înstrăinarea obiectivelor industriale și agroalimentare înființate prin contribuția cetățenilor români. La un moment dat, după anul 1990, veneau în țară investitori străini, cu precădere italieni și nemți, cu 100 de dolari în buzunare, cumpărau la prețuri de nimic fabrici, acareturi și terenuri agricole, pe care le gajau la bănci pentru credite în lei sau valută. După ce le lichidau prin vânzarea la fier vechi, încasând înmiit valoarea sumei investite, se retrăgeau, lăsând activitatea de recuperare a creditului în activitatea băncii creditoare. În tot acest timp, românii au fost amăgiți cu oferte „atrăgătoare", prin dobânzi majore la depozitele bancare sau prin publicitate mascată prin mass-media de a depune bani în jocuri piramidale tip Caritas sau FNI. Subsemnatul am fost țepuit de Banca religiilor, unde am fost membru fondator, iar la intrarea în insolvență n-am reușit să-mi recuperez nici cel puțin banii investiți în fondul social. Recunosc că am crezut în această bancă, mai ales pentru titulatura creștină, fiind a religiilor. Când m-am dus să-mi lichidez contul, furios am vrut să le dobor biroul, o distinsă doamnă, contabilă, mi-a reproșat: „Să vă fie rușine, că sunteți față bisericească și faceți scandal! Adică tot mie, cel furat și umilit să-mi fie rușine, când patronii și unii din angajați au reușit să ne păcălească în numele religiei… Alți români au rămas cu ochii în soare după falimentul Caritas și FNI - altă nebunie, care i-a îmbogățit pe oamenii sistemului și pe alții i-a lăsat pe drumuri, fără casă, fără avere. Nu pot să uit publicitatea făcută de un distins domn din presa liberă și democrată, până în ultimele zile ale acestui joc diabolic. Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, redevenit proprietar de teren agricol, după ce s-a lăsat la vatră dintr-o fabrică din Târnăveni, mi-a dat niște bani să-i cumpăr un cal și o căruță. Ispitit de un gând satanic de-a câștiga niște bani din această afacere și încurajat de doi colegi care s-au pricopsit de vreo două ori, i-am trimis și eu banii, la Cluj. Când să-i ridic de opt ori, s-a anunțat falimentul jocului. Tata aștepta să-i duc calul și căruța, eu mă făceam că plouă, până într-o zi, când m-a întrebat ce am făcut cu banii pentru cal? I-am spus că se plimbă Funar și Stoica prin Cluj cu căruța lui. Bătrânul s-a înroșit la față și a început să mă înjure, spunându-mi că nu mai am ce căuta acasă fără banii lui economisiți dintr-o pensie de proletar. Văzând că se îngroașă gluma, am făcut rost de bani și într-o vineri, zi de târg la Bălăușeri, i-am cumpărat un cal blând, iar din Sâncraiu de Mureș, o căruță pe pneuri. A fost cel mai frumos cadou pe care am reușit să-l fac vreodată tatălui meu, fiindcă a avut cu ce să se deplaseze în câmp, la moară, chiar și să meargă lăturean la neamuri. Să-mi fie cu iertare că am amintit despre această întâmplare, trăită de subsemnatul într-o perioadă de tranziție, de la agricultura mecanizată din perioada socialismului, înapoi la agricultura extensivă de subzistență, rod al libertății și drepturilor omului, beneficii ale capitalismului, cu sprijinul unor cozi de topor, rămași nepedepsiți și după aproape 30 de ani de democrație.
Dar să revin la florile din import, subiectul pe care mi l-am propus să vi-l supun atenției, mai ales în această perioadă, când sunt la modă florile, un simbol de prețuire și de iubire pentru femeia de lângă noi. Târgumureșenii sunt cotați printre cei mai mari iubitori de flori din România. Din nefericire, și în acest domeniu am rămas corigenți, fiindcă florile oferite de 1 și de 8 martie, la festivitatea terminării liceului, sau atunci când simte un bărbat nevoia să-și manifeste respectul și dragostea față de femeia iubită, sunt din import, în marea majoritate a cazurilor. Industria floricolă este în colaps prin distrugerea serelor. La ora actuală se importă lalele din Olanda, trandafiri din Kenya și Columbia, pe valută, flori frumos colorate, dar fără un miros specific speciei. Nici pe departe aceste flori nu se pot compara cu florile românești. De ce s-a ajuns în această situație de criză? Floricultura este o afacere cu nevoi de bani furnizați de bănci. Aceste bănci, aproape în totalitate cu capital străin, implementează o politică dictatorială. Cei care doresc să investească în afacere sunt la mila acestora. Creditările sunt greu de suportat datorită dobânzilor, în plus mai intervine și controlul instituțiilor financiare. Acest sector horticol este vulnerabil la condițiile de mediu, și pe lângă pasiune pentru frumos, presupune pentru cei care o practică și multe investiții în material săditor, căldură, pesticide și folie din material plastic, forță de muncă etc. Riscurile să te implici în afacere sunt foarte mari și nu primești niciun ajutor. Din fericire, Serele Primăriei Târgu-Mureș oferă în această perioadă o gamă diversificată de flori tăiate: garoafe, frezii, lalele sau diverse flori la ghiveci. Renumiți floricultori din Sântana de Mureș, Curteni și Chinari vin cu o bogată ofertă de flori. În florăriile orașelor din județ se găsesc cu precădere flori din import. Serele de la Dumbrăveni, Codlea, București au fost desființate sau și-au redus activitatea. În numele libertății și drepturilor omului, în capitalismul sălbatec din România se importă până și flori.
