IERTAREA, CREDINȚA ȘI... MUNȚII

Distribuie pe:

* Adevărata credință în Dumnezeu înseamnă convingere, nădejde, smerenie, ascultare, angajare totală a omului, acceptarea adevărului mântuitor și mărturisirea lui cu gura, dar și cu viața de zi cu zi. Pentru creștin, credința este o legătură personală, vie și fierbinte cu Mântuitorul, o predare plină de încredere, întocmai cum se lasă un copil în grija iubitoare a tatălui său. Un tată și-a luat copilul de 8 ani, la New York, pentru prima dată. Speriat să nu se piardă, acesta se ținea strâns de mâna tatălui său. Oamenii din jur, grăbiți, se împingeau, mișcându-se întruna. La un moment dat, copilul obosit i-a spus tatălui său: “Tăticule, nu mă mai pot ține după tine. Tu trebuie să mă prinzi de mână!”. Atunci tatăl a apucat mâna obosită a copilului și l-a condus cu siguranță prin mulțime. În același fel, dacă noi călătorim prin viață cu Hristos, ținând mâna Lui întru credință, trăind pentru El și ascultându-L, nu ne va fi greu să rezistăm în pelerinajul nostru, prin această lume, spre limanul Împărăției. Domnul a spus că omul prin credință ar putea să mute și munții. Aceasta pare o exagerare, dar din punct de vedere duhovnicesc este întocmai. Mulți dintre noi au în suflet munți de îngrijorare, munți de teamă și munți de suferință. Acei munți pot să ne copleșească și să ne paralizeze când ne lipsește credința. Însă, acolo unde este încredere în Duhul lui Dumnezeu, prezent pretutindeni, noi putem spulbera munții răutăților și putem simți că Dumnezeu ne iubește și este alături de noi. Credința dă o culoare minunată vieții noastre, pentru că cel ce crede va avea pace, bucurie și acea putere care biruiește lumea (Efeseni 6, 16).

***

* O femeie, cunoscută pentru încrederea sa profundă și pentru calmul sufletului, a fost întrebată de cineva care dorea să-i afle secretul: “Ești tu o femeie cu credință mare?” Ea a răspuns: “Nu. Eu sunt o femeie cu o credință mică, într-un Dumnezeu mare”. Aceasta este adevărata credință care mută și munții, căci “celui ce crede cu tărie, toate îi sunt cu putință” (Marcu 9, 23). Când un creștin crede cu tărie și își ancorează speranța sa în puterea și bunătatea de sus, nu este problemă pe care el să n-o poată rezolva, nici povară pe care n-o poate purta. Credința eliberează sufletul de teama păcatului și a morții, ajutându-l să intre în stăpânirea harului divin (Matei 10, 28). Din credință începe și se sfârșește mântuirea, căci “fără de credință nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu” (Evrei 11, 6).

***

* Religia creștină ne îndeamnă să fim buni și să trăim în dragoste frățească și să iertăm celor ce ne-au greșit. Căci de această atitudine a noastră față de semeni atârnă îndurarea lui Dumnezeu față de noi. Patericul spune: “Căci precum este Dumnezeu acoperind lumea, așa a fost și avva Macarie, acoperind greșelile pe care le vedea, ca și cum nu le-ar fi văzut, și pe care le auzea, ca și cum nu le-ar fi auzit”. Iar avva Pimen zice: “Ori în ce ceas vom acoperi greșeala fratelui nostru, și Dumnezeu o acoperă pe a noastră; și în care ceas o arătăm pe a fratelui, și Dumnezeu ne-o arată pe a noastră”. Iertarea dă mărturie că, în lumea noastră, iubirea e mai tare ca păcatul. Martirii de ieri și de azi dau mereu această mărturie lui Hristos. Iertarea este condiția fundamentală a împăcării (cf. II Corinteni 15, 18-21) fiilor lui Dumnezeu cu Tatăl lor și a oamenilor între ei.

Din volumul “Hristos, salvarea noastră”

 

Lasă un comentariu