La o oră de religie li s-a cerut elevilor din clasa I să deseneze pe cineva sau un obiect. Pentru aceasta li s-a dat cincisprezece minute. După două minute, Ana privea peste umărul micuței Maria, întrebând-o: “Maria, ce dorești tu să desenezi?”. Întorcându-și capul peste umăr, ea a zis: “Eu vreau să fac portretul lui Dumnezeu”. Acționând ca și cum ar ști mai bine, Ana a zis: “Oh, nimeni nu știe cum arată Dumnezeu”. Maria nu putea fi întru totul de acord cu aceste cuvinte și, după ce și-a mușcat creionul o clipă, a răspuns: “O să mai vedem, după ce voi termina desenul!”. Noi nu știm ce a așternut Maria, în cele din urmă, pe hârtia ei, dar ne place mult ideea pe care ea a avut-o în inimă. Credem că după terminarea desenului, ea i-a ajutat pe ceilalți copii din jurul ei să aibă o idee mai bună despre cum este, cum arată Dumnezeu. Dacă ne gândim bine la rolul pe care l-a avut Maria în clasa ei, ne dăm seama de scopul pe care îl avem noi, creștinii, pe acest pământ: să arătăm oamenilor cine este Dumnezeu și cum arată El. Avea dreptate micuța Ana când îi spunea colegei sale Maria: “Oh, nimeni nu știe cum arată Dumnezeu!”. Însă, avea dreptate parțial. Nimeni nu știa cum arată Dumnezeu până ce Fiul Său, Unul Născut, S-a coborât pe pământ, luând chip și viață de om. Iisus, Fiul lui Dumnezeu, este “Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat”. Privind pe Hristos, Îl vedem pe Dumnezeu și știm că “Dumnezeu este iubire” ( I Ioan 4, 8), iar iubirea Lui s-a arătat în faptul că pe Fiul Său L-a dat să moară pentru răscumpărarea noastră, pentru ca să avem viață veșnică (cf. Ioan 3, 16).
***
Creștinul care prin Botez s-a îmbrăcat în Hristos, este dator să-L urmeze pe Mântuitorul, să devină un om nou “zidit după Dumnezeu în sfințenia adevărului” (Efeseni 4, 12). Adevărata credință se manifestă prin fapte și virtuți morale, care ridică ființa omenească la piscul desăvârșirii, unde poate afirma cu Sfântul Apostol Pavel. “Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în Mine” (Galateni 2, 20). Noi vom reuși să-L oglindim și să-L mărturisim pe Domnul, asemănându-ne Lui în bunătate, blândețe, iubire, smerenie, puritate, iertare și îndelungă răbdare. Un indian budist, văzând faptele pilduitoare ale unui misionar creștin, a zis: “Ceea ce nu mi-a spus gura ta, am văzut în viața ta. Știu acum cine este Hristos. Vreau să devin creștin”. În Sfântul Antonie cel Mare, unul din ucenicii săi vedea sfințenia lui Dumnezeu. Edificându-se doar stând în prezența lui, zicea; “Avvo, îmi ajunge doar să te văd”. Dacă avem “urechi de... auzit” vom auzi și cuvintele Sfântului Atanasie cel Mare: “Dumnezeu se face om, ca omul să devină Dumnezeu”.
***
Dumnezeu vrea ca noi să fim asemenea lui Hristos, vrea să desenăm portretul lui Hristos, nu pe o hârtie sau o tablă, ci în viețile noastre. El vrea să ne modelăm viața noastră după viața lui Iisus, încât concetățenii noștri să poată spună despre fiecare dintre noi, cum spuneau contemporanii Domnului: “Trece Iisus Nazarineanul” (Luca 18, 37). Cu viața noastră putem zugrăvi chipul lui Hristos, așa încât alții să-L poată vedea pe El în lumea noastră. Ca să fim un alt Hristos în lumea actuală, nu se cere neapărat jertfă sângeroasă, dar de multe ori se cere o mucenicie a evlaviei. În această privință, Fericitul Augustin scrie: “Întreaga viață a unui creștin, când e trăită după Evanghelie, este o mucenicie și cruce”.
Din volumul “HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ”
