Într-o societate tot mai avansată, în care diferențele de gen aproape s-au estompat, violența împotriva femeii încă reprezintă o problemă foarte serioasă pe care încă nu am reușit să o gestionăm. Potrivit IGPR, în 2017 s-au înregistrat 20.531 de fapte de loviri și alte agresiuni, în care victime erau femei, în proporție de 76%.
În opinia psihologului Lenke Iuhoș, acest fenomen există încă la cote alarmante, deoarece, în multe familii din România, relația bărbat-femeie funcționează ca acum 2000 de ani, epocă în care bărbatul era superior femeii, datorită forței. Specialistul este de părere că unele femei încă mai acceptă să rămână lângă agresor, din cauza sărăciei, a lipsei unui loc de muncă sau chiar a sindromului Stockholm.
“De cele mai multe ori, teama de schimbare, teama de a o lua de la zero, le împiedică pe unele femei agresate de a-și părăsi partenerul, iar unii bărbați simt când victima se supune și nevoia de dominare va escalada, iar agresiunile vor fi din ce în ce mai dese. Din nefericire, încă există femei cu o educație precară, care au fost învățate că femeia trebuie să stea acasă, la cratiță, singura ei grijă fiind creșterea copiilor și treburile gospodărești, că trebuie să își asculte bărbatul și să accepte în tăcere și bătaia. Este foarte clar că în societatea actuală, fenomenul acesta trebuie să dispară, iar egalitatea dintre sexe nu trebuie să fie doar la nivel de discurs, ci trebuie să fie cultivată la nivel de societate”, declară psihologul Lenke Iuhoș.
Cauzele psihologice care generează violența asupra femeii
1. Consumul de alcool în exces. “Sunt încă foarte mulți bărbați care sunt de părere că alcoolul ajută, pe termen scurt, evadarea din realitate. Starea de euforie sub influența alcoolului completează imaginea cioplită a bărbatului neputincios. Este vorba despre acel bărbat care, probabil, suferă de incapacitate socială, de dureri neînțelese de el și este copleșit de depresie. Consumul exagerat de alcool ascunde probleme profunde ale bărbatului, care nu știe cum să își rezolve situațiile neconfortabile și e condus de nevoia de dominare. Devine atotputernicul în raport cu femeia lui. Alcoolul provoacă impulsivitate, iritabilitate, perturbări ale dispoziției, paranoia, iluzii perceptive, instabilitate emoțională, iar toți acești factori îl împing să își lovească femeia”, explică psihologul Lenke Iuhoș.
2. Paranoia bărbaților că sunt înșelați. “Acest gând îi răpește din atmosfera caldă a relației, a familiei și devin individualiști, stând ca un turn de control să vadă și să acționeze. Arată violență asupra femeii față de care tot ei își confirmă dragoste profundă. Se consideră corecți și sunt vulnerabili la nedreptățile partenerei. Omul este mereu în gardă, este prudent, suspicios și mereu caută indicii pentru gelozie. Adversarul lui este femeia. Nu pot avea încredere în ea și în astfel de situații și chiar dacă femeia nu dă semnale cum că ar fi infidelă, omul își construiește mental realități false care să-și justifice lui însuși acțiunile violente”, declară psihologul.
3. Nevoia bărbatului de dominare. “Există relații în care imaginea femeii se schimbă în ochii bărbatului. Bărbatul crede că femeile nu sunt la fel de inteligente, cu experiență, încrezătoare, puternice, determinate și independente ca bărbații. Dacă sunt determinate, le consideră “prea masculine”. Face glume despre femei, pentru a le disprețui calitățile “tipice feminine”, în mod obișnuit folosește expresii umilitoare în ceea ce privește inteligența, genul și corpul acestora. Sursa problemelor lor este femeia. În astfel de ipostaze masculine, bărbatul nu este responsabil pentru acțiunile sau sentimentele lui. Din cauza comportamentului său violent sau a pierderii controlului, el tinde să dea vina pe alții sau pe femeie. Trece la acțiune directă, cât mai josnic posibil. Totodată, nu crede că acel comportament dur este greșit sau că poate avea consecințe negative. Se comportă abuziv numai atunci când sunt singuri cu victima și sunt deosebit de buni și amabili cu exteriorul relației”.
4. Lipsa de comunicare. “Furia este o formă de comunicare în repertoriul său: vorbește exploziv, pasiv-agresiv sau învinovățește pe alții. Comunicarea nu are o codificare verbală, ci apare prin ieșiri de furie; aruncă vorbe, sparge lucruri. Este pueril, dar cu un comportament de neacceptat. Disputele pot fi și o manipulare simplă de a impune unele interese egoiste. Comunicarea este cea mai simplă formă de colaborare, cu o importanță de neprețuit. Oamenii care vorbesc puțin, tind să îți exprime emoțiile prin atitudine și comportament. Compensarea duce în altă extremă, să forțeze partenera să înțeleagă ceea ce el nu a știut să comunice. Lipsa de comunicare, de conviețuire verbală, duce la erodări ale relației în timp. Cuvintele sunt fascinante, au efect imediat asupra partenerului, folosite cu tact, pliate pe context și timp pot scoate din dificultate o relație autodistrugătoare”.
Cum poate fi combătută violența?
Specialistul crede că pregătirea pentru schimbare este răspunsul pentru combaterea violenței, iar din păcate mulți așteaptă ca această schimbare să se producă de la sine. “Suntem o lume comună care se leagă cu ... legături vii între oameni. Nu este imposibil să apară schimbarea, o schimbare pozitivă, naturală, și fără intervenția de specialitate, a unui psiholog, a unui duhovnic, a familiei, prietenilor etc. Nu de puține ori, după o serie neîntreruptă de certuri, poate apărea o trezire spontană a amândurora, care-și dau seama că viața în doi poate fi fascinantă și că un război continuu nu face bine nimănui. Din acel moment, din punctul trezirii spontane, relația intră pe făgașul normal, iar cei doi înțeleg că merg pe același drum, urmăresc un scop comun, nu concurează unul cu celălalt, nu aduce servicii nimănui o luptă gratuită de putere”, conchide psihologul Lenke Iuhoș.
