România ocupată fără trupe: “fantomele” lui Soroș (XIX) SILVIU BRUCAN
“Bolșevicul Silviu Brucan, care a supravegheat îndeaproape înființarea GDS, scrie în una din cărțile sale despre nedreptățile pe care le-au făcut activiștii comuniști, filosofului Petre Țuțea, dar trece sub tăcere că s-a aflat printre conducătorii ziarului Scânteia, care cerea condamnarea la moarte a «criminalilor de război», cum îi etichetau comuniștii pe cei care se opuneau instaurării regimului comunist în România. Miza pseudo-elitei este ascunderea vinovățiilor reale ale celor care au declanșat holocaustul comunist împotriva poporului român, a credinței, culturii și civilizației românești” (Prof. Florin Palas, cercetător, “Magazin critic”).
Ca să fie surprins în cele mai subtile detalii, în incredibila sa ascensiune de înalt demnitar al P.C.R., acest străin cu nume de român, Silviu Brucan (alias Saul Bruckner, evreu-khazar), s-ar cuveni fie ca un institut de cercetare să îl aibă ca “studiu de caz”, fie ca un regizor iscusit (în a surprinde exact natura marilor panglicari ai veacului) să îi ecranizeze traiectoria de veteran bolșevic, travestit în “politolog”, al cărui aer de atotștiutor, mare promotor al autoritarismului și intrigilor, ne-a lăsat tuturor impresia, amară, că nu aveam în față doar un simplu nomenclaturist, ci ditamai păpușarul în arta diversiunilor globaliste! Este clar ca lumina zilei că obrăznicia lui (internațională) nu ar fi fost nicidecum posibilă, în plin declin al lumii comuniste, decât numai în situația în care Serviciile Speciale americano-sovietice, maestre în a exploata marionetele Noii Ordini Mondiale, i-ar fi asigurat “spatele” unor acțiuni percepute de mase ca “eroice”! Însă, înainte de toate, din stufosul ,,roman” al vieții lui Brucan, ne “sare în ochi” întreținerea unei înfricoșătoare atmosfere de teroare, de când era secretar-general la “Scânteia” (oficiosul P.C.R.) și cerea imperativ moartea celor care luptaseră admirabil pentru înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, în urma căreia a ocupat un post “călduț” peste Ocean (între anii 1955-1962 a fost ambasador la O.N.U., ,,S.R.L.-ul lui Soroș”), de unde și-a permis varii conexiuni cu “progresiștii” din “spatele” maleficului Soroș: a “strâns mâini” cu influență la F.M.I. și Banca Mondială (care l-au ,,spălat” pe naționalistul Ceaușescu), agenții posturilor de radio externe i-au deschis ceremonial ușile pentru a face declarații anticeaușiste (și-au adus aportul la răsturnarea lui Ceaușescu, marele apărător al Transilvaniei împotriva revizionismului unguresc), demnitari din S.U.A., Anglia, Austria și U.R.S.S. i-au ascultat scenariul loviturii de stat (soldat cu atâția morți și instaurarea unui climat de teroare în România), “regizorii” l-au inclus într-o schemă ocultă de guvernare (a fost coleg în C.F.S.N. cu secesionistul Tõkeș), l-a primit cu fast pe Soroș în România (cel care sprijină Ungaria în destrămarea României), s-a proțăpit în fruntea GDS (oficină globalistă, având propagandiști însărcinați cu decimarea României și “spălarea creierelor” românilor), a creat C.F.S.N. (care a deturnat Revoluția și ne-a adus la “sapă de lemn”), s-a folosit de conflictul interetnic de la Târgu-Mureș, din martie 1990 (provocat cu scopul de a internaționaliza “problema” Transilvaniei și a-l pune în fruntea S.R.I. pe maghiarul Imre Asztaloș) etc.!
Da, stimați cititori, este de-a dreptul incredibil cum de a fost posibil - în comunism și în globalism - ca un astfel de analfabet, care pretindea să i se spună “dom' profesor” (deși avea 6 clase), să instige la crime împotriva elitei intelectual-politice românești (de la conducerea ziarului “Scânteia”), să formeze conștiințe în calitatea sa de “profesor” de ziaristică la Universitatea din București (1948-1949), să ne uniformizeze îndobitocitor din poziția lui de diriguitor al TVR (toți directorii și șefii de departamente, din 1989, au fost propulsați de Brucan), să ne vorbească despre “statul de drept” (după ce le-a fost fidel antidemocraților A. Pauker și G. G. Dej), să ne dea “lecții” de democrație (după ce a regizat lovitura de stat din '89, având pe conștiință (?!) asasinarea Ceaușeștilor și al atâtor tineri), să ne facă morală la atât de nocivul post PRO TV (în cârdășie cu “interlocutorul” Lucian Mândruță), să îi cheme la raport pe 2 generali (Vlad și Gușă), să nu dețină nicio funcție în postceaușism și, totuși: să numească șefi la Radio și Televiziune, să aibă Presa “la picioare”, să controleze politica externă, să numească noi ambasadori, să îi pună Legea 15 pe masa prim-ministrului P. Roman (pentru privatizarea economiei și avuției Statului Român) etc.
Ei bine, un astfel de stalinist sadea este cel care, primindu-l pe Soroș la București, cu plecăciune, ne-a râs în față, disprețuitor, asmuțându-i asupra noastră pe niște STRĂINI DE NEAM, din GDS și F.S.N., care ne-au sărăcit și batjocorit până aproape de pierderea identității!
