DIALECTICA RĂULUI DIN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ PREZENTĂ (IV)

Distribuie pe:

Ceea ce putem observa conform acestor scenarii oculte, regizate din afară, este că se recurge tot mai mult la exploatarea la maximum a slăbiciunilor omenești, dezvoltând pasiunile negative în rândul tinerilor, și, mai ales, liberalismul sexual și tot ceea ce provoacă plăceri și satisfacții de moment, făcându-i dependenți de acest drog social, stimulați fiind de aceste plăceri efemere, cu grave consecințe asupra dezvoltării personalității, mai ales a stimei și încrederii de sine. Prin aceste mecanisme se urmărește, pe de o parte, accentuarea degradării umane și sociale, iar pe de altă parte, înfăptuirea procesului globalizării și a pierderii identității naționale, astfel că prin globalizare va fi subminată puterea autohtonă, suveranitatea și securitatea națională,

într-un cuvânt, independența națiunilor și a statelor mai mici față de puterea mondială centralizată, fiind promovată o politică discreționară și discriminatorie sub raportul egalității șanselor țărilor aparținătoare, cum se întâmplă în prezent în cadrul Uniunii Europene, când nivelul de dezvoltare economică cunoaște mai multe viteze și avantaje față de alte țări mai mici și cu potențial economic mai scăzut. Să ne oprim doar la aceste modalități de punere în practică a acestor obiective, și ne vom putea da seama că tot ceea ce se întâmplă în lume este bine orchestrat din afara țărilor și națiunilor, în conformitate cu aceste puteri oculte care cunosc diverse fețe și fațete, greu de identificat prin natura lor conspirativă. Fiecare dintre noi, cei interesați cât de cât de politică, ne-am lămurit ce reprezintă această organizație suprastatală - Uniunea Europeană, și mai ales de cine sunt reprezentate structurile politice și administrative ale acestei uniuni de state, și ce interese apără!?

Dar răul a avut și mai are și astăzi și alte cauze în afara celor ideologice și de management politic, realizat într-un mod precar și arbitrar, printre care s-ar putea evidenția cele de ordin etnic (acuzațiile și conflictele interetnice fiind bine cunoscute), național și internațional, științific (descoperirea bombei nucleare ce a culminat cu distrugerea celor două orașe japoneze, și care descoperire și în prezent se constituie într-o amenințare a vieții pe pământ, rolul științei neavând numai efecte pozitive, știut fiind că “știința fără conștiință este ruina sufletului” - Fr. Rablais), religios (sunt cunoscute crimele săvârșite datorită războaielor și intoleranței religioase din trecut, dar și prozelitismul și tensiunile create dintre unele religii și culte religioase, ca să nu mai vorbim de fundamentalismul islamic, din care sunt recrutați membrii organizațiilor teroriste). În percepția colectivă, răul are și origini geografice: în mod diferit ne-a parvenit răul, fie de la Est (cu tancurile sovietice fiind adus în țară regimul politic totalitar, unii dintre fiii acestor comuniști de export ajungând astăzi “campionii democrației”), fie din occident, prin practici comportamentale (consum de droguri și libertinaj al plăcerilor) ce conduc la degradarea sănătății fizice și psihice a unui segment demografic, în mod deosebit al tinerilor, unii dintre aceștia fiind tot mai dezinteresați de educație și muncă, fiind schimbat registrul valorilor autentice cu nonvalori de import.

Revenind la fondul problemei, cel care vizează cauzele care au condus la această stare de criză generalizată a societății românești postdecembriste, cu repercusiuni evidente asupra fenomenului analizat, vom putea desprinde faptul că în registrul cauzelor obiective care au condus la această stare socială, printre alte cauze se evidențiază incompetența și iresponsabilitatea celor care ne-au condus, ne conduc și ne vor conduce, care, de pe înaltele poziții și prin puterea deținută, au disimulat și mai disimulează și astăzi într-un mod fariseic promovarea și apărarea intereselor națiunii și binele comun, dând dovadă de un populism și politicianism fără limite. Această incompetență și acest dezinteres național se regăsește și resimte atât în amonte, față de reprezentanții acestor structuri, cât și în aval, prin așa-numitul status intercursiv (peste unii și sub unii, în același timp, cum ar fi un ministru în raport cu primul ministru și cu funcționarii din ministerul pe care îl conduce respectivul înalt demnitar), până la cele mai lipsite de importanță organisme și organizații, cum ar fi cele care reprezintă autoritatea locală (Primăriile, Consiliile Județene și Prefecturile, ca reprezentante ale Guvernului în teritoriu). Această incompetență a agenților politici a condus la un fenomen specific perioadei postdecembriste, și anume la manelizarea politicii românești, fiind promovați cei mai incompetenți, servili și aserviți politicieni care conduc țara. De aceea, putem spune că răul social are în primul rând determinări și resurse în plan politic, consecințele fiind evidente în plan economic, social și individual. Incompetența acestora, coroborată cu anumiți factori conjuncturali, este reflectată prin eșecul economic și social cu care s-a confruntat societatea românească postdecembristă, prin indicatorii economici și starea generală a națiunii, adică cu greutățile inerente cu care se confruntă cei mai mulți români. Într-un asemenea context al interdependențelor, dialectica răului transpare din conexiunile dintre factorii obiectivi și subiectivi, pe prim plan situându-se incompetența și imoralitatea unora dintre cei care ne conduc.

Așa cum se știe, întreaga strategie politică a acestor incompetenți a fost și a rămas centrată pe dobândirea puterii și imunității, sub paravanul cărora și-au pus în aplicare tactica jocului prin care nu au urmărit nimic altceva decât menținerea puterii și a privilegiilor de care se bucură vremelnic. Mă întreb de ce competență se poate bucura un asemenea demnitar, analfabet funcțional (care nu înțelege întru totul ceea ce citește și spune ceea ce nu știe), care, prin incompetența de care dă dovadă, temporizează negativ unele decizii care blochează sistemul politic și juridic, și care a ajuns la nivelul cel mai înalt al poziției și puterii în stat, prin anumite șmecherii ce țin de strategiile conspiraționiste (numirea din afară de anumite grupuri conspirative de influență), și nu de votul popular!? Care mai este rolul statului de drept și a pretinsei democrații, când se fac deja scenariile tururilor de scrutin în afara cetățenilor cu drept de vot, și când personaje de tristă faimă pot ajunge prin aceste jocuri meschine în turul doi de scrutin, așa cum doresc cei care ne manipulează, și cum le este prescris de “providență” destinul. Asemenea dumneavoastră, mă întreb retoric, ce rol mai are cetățeanul român în acest angrenaj electoral politic și politicianist, când jocurile se fac în afara lui și în ignoranță totală cu dreptul său legitim electoral, devenind un simplu “cetățean turmentat”, ca să-l reproduc pe marele și actualul dramaturg român I.L. Caragiale, cetățean care, la rândul său, se întreabă, tot într-un mod retoric, cu cine sau pe cine va vota, știut fiind că anul acesta este un an cu foarte mare miză electorală, când este reactivat interesul pentru cetățenii cu drept de vot, ca ulterior să fie ignorat acest interes.

 (va urma)

 

Lasă un comentariu