PATIMILE, INIMA ȘI... OGLINDA

Distribuie pe:

Prin părțile Orientului, este obiceiul ca în noaptea ultimei zile din an, adică în noaptea Anului Nou, tinerii să se uite în oglindă pentru a-și vedea viitorul. O tânără ce se afla la studii, într-un oraș îndepărtat, îi scrisese mamei să-i trimită degrabă o oglindă, pentru ca în noaptea de Anul Nou să vadă pe viitorul ei mire. Mama i-a trimis trei oglinzi, în loc de una, și următoarele cuvinte: “Îți trimit trei oglinzi: în cea dintâi, vei vedea cum ești; în a doua, vei vedea cum vei fi; iar în a treia, cum ar trebui să fii”. Fiica găsi, într-adevăr, trei pachețele numerotate. Cu destulă emoție, desfăcu pe cel dintâi. Era o oglindă simplă în care, privind, s-a văzut pe sine așa cum era: tânără, frumoasă, cu sprâncenele subțiri, genele înnegrite și, în toate, după moda zilei. În al doilea pachet, găsi oglinda cu chipul unui cap de mort, o imagine a ceea ce va deveni. Privi atentă și îndelung această oglindă și căzu pe gânduri. În al treilea pachet, găsi icoana cu chipul blând al lui Iisus, și cuvintele scrise de mâna mamei: “Iată cum trebuie să fii!”. Urmară clipe de teamă, de zbucium și apoi, în genunchi, fata își îndreaptă gândul spre Bunul Mântuitor. Cuvintele mamei au intrat în casa inimii ei și parcă-și vedea sufletul cu uși și pe Hristos deschizându-le. Simțea urcușul spre virtute, spre evlavie, spre sfințenie. Era urcușul care duce la cunoașterea lui Dumnezeu. Gândul adevărului creștin a aprins făclia ce i-a încălzit inima și, ca într-un izvor de har, i-a luminat întregul drum al vieții. Noi, prin Botez, ne-am îmbrăcat în Hristos, putem să ne asemănăm Lui, să umblăm pe unde a umblat El (cf. I Ioan 2, 6), să facem precum a făcut El, să iubim cum ne-a iubit El, să iertăm cum ne-a iertat El, să gândim la fel ca și El și, deci, putem să ne asemănăm cu El, Care ne-a lăsat pildă să pășim pe urmele Lui, cum zice Sfântul Apostol Petru (cf. I Petru 2, 21).

***

Mântuitorul Hristos vrea să fie centrul inimii noastre, care este sediul simțurilor, al iubirii și al simpatiei. Noi, care ne-am îmbrăcat în Hristos prin Botez, avem datoria sfântă de a veghea cu strictețe, ca inima noastră să bată neabătut pentru El, Care pe Golgota a suferit și a murit în chinuri negrăite pentru păcatele noastre, luând asupra Sa judecata dreaptă și sfântă a lui Dumnezeu. Înțeleptul Solomon ne îndeamnă:

“Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea țâșnește viața” (Pilde 4, 23). Satana, care strică sufletele, vrea să infiltreze lumea în inima noastră. El acționează cu multă viclenie, îndeosebi în zilele noastre. Luxul în viață, progresul, comoditatea și atâtea altele le folosește pentru a ne abate de la “calea îngustă” care duce la desăvârșire. Cu vigilență sfântă, trebuie să ne cercetăm inima în lumina sfântă a lui Dumnezeu, dacă bate numai pentru El, că “nimeni nu poate să slujească la doi domni” (Matei 6, 24). Dacă-L ținem pe Dumnezeu înăuntru inimii, El ne va ajuta să ținem tot răul, toate ispitele afară. Nicio apă din lume nu poate să scufunde un vapor, până nu intră apă înăuntru. Dacă Dumnezeu este în corabia noastră, în inima noastră, El nu numai că va ține apa afară, dar va transforma inima noastră

într-un templu, într-o biserică unde noi vom putea sta zilnic în prezența lui Dumnezeu, comunicând cu El și primind de la El puterea de a fi mai mult decât biruitori, în timp ce înfruntăm multele provocări și cerințe ale viețuirii zilnice.

****

Toată strădania noastră, de la naștere până la moarte, trebuie să se concretizeze prin evitarea patimilor rele și împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, Cel Unul în ființă și întreit în Persoane. În felul acesta, ființa noastră devine, treptat, tron al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Cei care au reușit să facă acest lucru au atins piscul sfințeniei, cum citim despre Sfântul Serghie de Radonej: “Prin rugăciune, credință, iubire de Dumnezeu și prin curăția inimii, tu ți-ai făcut sufletul locaș al Sfintei Treimi”. Să frecventăm regulat biserica, în care sunt concentrate la maximum sfințenia și iubirea Sfintei Treimi. În spațiul sfânt și sfințitor al bisericii, Sfânta Treime poate topi păcatul și egoismul nostru și poate să umple viața noastră de bucurii duhovnicești și de daruri dumnezeiești. Cu o astfel de convingere, este bine să înălțăm Sfintei Treimi, în fiecare zi, această cântare de preamărire: “Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperemântul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă ție”.

Din volumul “HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ”

 

Lasă un comentariu