PIERDERI IREPARABILE
Am început prima zi a anului cu o pierdere dureroasă: scriitorul Lazăr Lădariu din Târgu-Mureș a trecut la cele veșnice.
E de prisos să spun că regret nespus.
Și, fiindcă făcea parte din falanga de aur a scriitorilor mureșeni - despre care am scris câteva cărți, fiind un nume de marcă în literatura română și, în plus, un prieten admirabil, în câteva rânduri am scris despre cărțile domniei sale, socotesc că ar fi potrivit să-l aduc în atenția cititorilor.
Dumnezeu să-i facă parte cu drepții!
O carte-album, frumoasă și însemnată, aproape o enciclopedie a bisericilor de lemn din Județul Mureș, realizată de Ioan Eugen Man, cuprinde monumente de artă populară românească, “adunate cu osârdie și răbdare, cu migala furnicii și cu hărnicia albinei, în cursul multor ani, în cartea “Biserici de lemn din județul Mureș. Monumente de artă populară românească". Pentru că, mai bine ca oricine, autorul acestei cărți, atât de mult așteptate și de noi, românii ardeleni, știe că, într-adevăr, în “trupul de lemn", sub “al vremurilor semn", “sub vechiul tavan de grinzi", s-au adunat, de-a lungul vremii, și “bietul nostru plans sărac", și rugăciunile, și “visul neizbândit", uneori, din zilele neamului, bune sau rele. “Sfetnic bun din veac în veac", “Biserica este - cum spunea Nicolae Iorga - singurul sălaș al lucrurilor frumoase". De-a lungul timpului, prin vifornițele vremii - după mărturisirea aceluiași istoric-savant - “O istorie de sate și preoți e istoria Ardealului". De la aceste premise, îmi vine să cred, cu convingere, că a plecat, în demersurile sale, Ioan Eugen Man."
(va urma)
