VREMURILE BUNE NU VOR MAI VENI AȘA DE CURÂND

Distribuie pe:

Nu știm dacă azi, mâine, poimâine sau la anul va izbucni o nouă criză sau dacă războiul comercial al noii administrații americane va destabiliza sau chiar destructura economia mondială, dar știm că “vremurile bune” nu vor mai veni așa de curând.

Epoca “Trente Glorieuses” s-a încheiat de mult și nu avem niciun motiv să sperăm că va reveni.

Lumea a ajuns la un punct în care trebuie să plătească greșelile pe care le-a făcut, doar pentru a consuma peste măsură și pentru a trăi cu iluzia că fericirea se găsește la supermarket.

A tăiat păduri doar de dragul de a avea mai multă hârtie nu numai pentru scris, dar și igienică. A poluat atmosfera doar pentru a fabrica mai mult oțel necesar uriașelor autoturisme americane și nenumăratelor tancuri și blindate comandate de războaie calde sau reci. A crezut că nimic nu o poate împiedica să trăiască toată viața pe datorie. S-a înșelat, crezând că băncile îi sunt cei mai buni prieteni și că, la nevoie, vor găsi soluții pentru a o scoate din faliment. A uitat că resursele pe care le deține trebuie să fie moștenite de copiii ei, de copiii copiilor ei și așa mai departe, de-a lungul generațiilor.

Lumea modernă a transformat nevinovatul dicton latin carpe diem (trăiește clipa) într-un atotputernic modus vivendi (mod de a trăi).

Acum a venit timpul ca lumea să se schimbe, nu pentru că peste tot în lumea asta s-a înțeles nevoia de schimbare, ci pentru că nu se mai pot controla și stăpâni dezechilibrele și crizele apărute. Toți suntem de acord că schimbarea este inevitabilă, dar soluțiile sunt puține și nu întotdeauna corecte și spre binele tuturor.

Încă nu se știe dacă va fi mai bine sau mai rău.

România se află, după părerea mea, într-o situație de gravă defazare istorică.

Deși suntem parte integrantă și implicată a lumii actuale ca membri ai Uniunii Europene și ai NATO, trăim și gândim într-o izolare mioritică. Nu vedem mai departe de turma noastră de mioare, așteptând pronia cerească să ne apere de ceea ce ne-ar putea deranja comportamentul nostru elegiac și contemplativ. Acordăm mult timp și multă energie unor minore dispute politice interne, ignorând marile probleme ale lumii contemporane și, mai ales, neînțelegând efectele dramatice pe care acestea le-ar putea avea asupra societății și economiei românești.

Este necesară o restartare a modului nostru de gândire și de acțiune pentru a putea face față schimbărilor ce vor veni.

Suntem într-un moment al evoluției cadrului economic și politic global în care, dacă nu trecem urgent la regândirea politicilor noastre, cu accent pe restructurarea industrială și prelucrarea superioară a resurselor interne, ne vom consolida în poziția de subdezvoltare în contextul parametrilor (de comparabilitate) europeni.

Restartarea ar fi o nouă viziune asupra strategiei de dezvoltare a României, care ar avea ca obiect central transformarea factorilor noștri de avantaj comparativ în factori de avantaj competitiv.

Avem încă timp să începem chiar noi schimbarea noastră.

Dacă nu ne vom schimba noi pe noi, ne vor schimba alții așa cum le va fi mai bine lor, și nu nouă.

 

Lasă un comentariu