“Nihil sine Deo” (Nimic fără Dumnezeu)
Instituția bisericii, specifică creștinismului peste tot în România și nu numai, este biserica a cărei doctrină este Sfânta Scriptură sau BIBLIA, în baza căreia se află credința în persoană și învățăturile lui Iisus Hristos. Prin biserică se lucrează la ridicarea vieții omenești, la ridicarea individului, ridicarea omului din starea de păcat la starea de sfințenie. La biserică suntem chemați să trăim și să mărturisim Evanghelia cu toată puterea noastră pentru noi și binele nostru comun. Majoritatea românilor sunt creștini. Atitudinile noastre creștine sunt mărturisite prin viața de fiecare zi a valorilor, credința sădită în neamul românesc de 2000 de ani de creștinism.
Încă de la începutul creației sale ca ființă rațională, omul a pus religia la baza existenței și cunoașterii sale naturale și supranaturale, făcând ca sentimentul religios să fie indispensabil de-a lungul întregii istorii a omenirii. Umanitatea nu este posibilă fără credință și nici credința fără revelație. Religia și biserica constituie “afacerea” lui Dumnezeu, plină de lumină a rasei umane, a fost și face parte din natura umană, o dimensiune profundă a ființei și a ființării acesteia.
În țara noastră, dintotdeauna, cele trei surse cu misiuni educative și de formare, de câteva secole întregi au fost, în primul rând, biserica, familia și școala. Biserica își are doctrina ei socială, ea a luptat mereu pentru renașterea morală și spirituală a societății. Misiunea ei a fost, este și trebuie să-l facă pe omul dominat de egoism și de rele să devină un om care-l iubește pe Dumnezeu și pe semenii lui, să lupte pentru renașterea morală și spirituală a societății, să preîntâmpine parazitismul, impostura, prozelitismul și parodia.
Regretabil, în societatea actuală se observă, în special la tineri, o neascultare, o lipsă de educație religioasă și civică tot mai mare față de părinți, față de persoanele vârstnice, față de profesori și preoți, față de legile și convențiile sociale ale instituțiilor statului și față de Dumnezeu. Această lipsă de educație degenerează de multe ori până la diferite forme ale răului, (consum de droguri, alcool, prostituție etc.) abuzive sau acte de violență. Din aceste motive orice preot responsabil trebuie să insiste asupra adevărului Sfintei Scripturi care ne arată modelul absolut de educație și comportament, cel al lui Iisus Hristos. Lipsa de educație religioasă și de pregătire, încă din familie, îi duce pe mulți tineri în lumea “bulevardului”, acolo unde se simt mai bine, de fapt, refuzul deznădejdii. Pentru astfel de tineri biserica este pentru “babe”, nicidecum pentru ei!...
În acest context, și față de toate acestea, primarul municipiului Târnăveni, Sorin Nicolae Megheșan, nu poate sta indiferent, se implică, dorește și constituie un exemplu personal pozitiv pentru tinerii și credincioșii acestui oraș. Are stofă de primar, prezentabil și carismatic. Printre altele, se bazează pe profesionalism, competență, pe ajutorul Celui de Sus și colaborarea cu cetățenii orașului. Se duce duminică de duminică la biserică și nu o face de fațadă, ci din convingere. Cu siguranță este un om credincios și își leagă activitatea fundamental între biserică, școală și administrație. “Administrația, biserica și societatea pot genera împreună plus valoare”. De când l-am cunoscut, mi-a făcut impresia intelectualului autentic, de un fair-play cu totul și cu totul deosebit, care realizează administrația pe principiul dreptului și comunicării. Îmi face și acum impresia că este omul care măsoară de zece ori și taie o dată.
Cu primarul Sorin Megheșan orice discuție alunecă inevitabil spre municipiul pe care-l conduce în cel de-al doilea mandat. Cred că se pregătește, pe bună dreptate, pentru cel de-al treilea mandat, dar nu este preocupat pentru Campania electorală, ci mai degrabă de nevoile stringente ale cetățenilor, dezvoltării și modernizării municipiului. “Există o linie în administrație pentru cetățeni și informarea acestora, și la fel ca toți cei care locuim aici, doresc să văd orașul nostru cât mai prosper.”
