Motto: E important să știm ceea ce s-a întâmplat, dar și mai important este să știm de ce și cum s-a întâmplat...
De la războiul psihologic la cel de imagine prin dezinformare și manipulare mediatică
Primul care a atins chestiunea implicării unor servicii de informații străine în declanșarea la Târgu-Mureș a dramei de la 20 martie, în scopul provocării unui conflict interetnic major, chiar al unui război civil, care să pună în discuție pe plan internațional statutul politic și statal al Transilvaniei a fost, în 2006, Virgil Măgureanu, primul șef al Serviciului Român de Informații, cu ocazia unei conferințe de presă la Târgu-Mureș.
O informație relevantă în acest sens este cea făcută publică de gen. de div. (r) Victor Negulescu, care la începutul anului 1990 devenise șeful serviciului de contraspionaj militar. Astfel, “...înaintea evenimentelor din martie 1990 de la Târgu-Mureș, un alt agent de bază al serviciilor de infirmații ungare, colonelul Sándor Arady (fost cetățean român, emigrat în Ungaria și revenit ulterior ca atașat militar) a îndeplinit, împreună cu ambasadorul Ungariei în România, mai multe misiuni de spionaj în Transilvania”. (Gen. de div. (r) Victor Negulescu, De la informații la contraspionajul militar - drumul anevoios al unui serviciu secret, Târgoviște, Editura Bibliotheca, 2000, pp. 208-209)
În legătură cu posibila implicarea în acțiunile premergătoare incidențelor interetnice din 20 martie 1990 a unor servicii de informații străine, astăzi există date certe că înainte de 15 martie 1990, circa 10.000 de turiști din Ungaria au fost dirijați spre Transilvania. Cam 7.000 spre Satu Mare, care era foarte aproape de granița româno-ungară, restul de 3.000 spre Oradea, Cluj, Târgu-Mureș, Harghita și Covasna și o parte spre Timișoara și Arad.
La Satu Mare acțiunea a fost un mare fiasco, arborarea însemnelor Ungariei pe edificiile publice, sau fixarea de diverse plăci comemorative pe clădiri sau monumente artă și cultură fiind împiedicată.
În ultima perioadă au apărut analize și cărți ale unor publiciști, reputați specialiști în intelligence și istorici care sunt de părere că ce s-a întâmplat în 20 martie 1990 la Târgu-Mureș a avut un evident vector antistatal, susținut de profesioniști ai dezinformării, intoxicării și diversiunii care au acționat atât din interiorul, cât și din afara țării, amorsând un veritabil război psihologic.
Până a putea ajunge la concluzii sigure privind mecanismele prin care au fost instrumentate “evenimentele de la Târgu-Mureș”, ar fi de cercetat un alt aspect, cel al folosirii acestora pentru lansarea unui nou episod al unui război de imagine împotriva României, cel al “pogromului antimaghiar”.
El s-a fundamentat tot pe o dezinformare care, prin manipularea opiniei publice internaționale, a încercat acreditarea ideii că la Târgu-Mureș ar fi avut loc un pogrom (!) împotriva maghiarilor și că România este sfâșiată de un conflict interetnic fără leac, că românii sunt niște șovini incurabili, iar minoritatea maghiară este persecutată mai rău decât pe vremea lui Ceaușescu!
Dezinformarea “pogromul antimaghiar” a fost emisă prima oară de András Sütõ în emisiunea PANORAMA a televiziunii naționale ungare, la data de 20 martie. Într-un interviu înregistrat, acesta anunța că UDMR va cere guvernului și parlamentului apărarea cu armata a integrității fizice a minorității maghiare (?!) Dialogul cu reporterul se încheie cu un apel al lui Sütõ către Organizația Națiunilor Unite și comunitatea internațională, în care se clama că “pericolul de pogromuri antimaghiare în Transilvania este o realitate concretă” (Anca Florea, Păstrați România întreagă, Editura “Viitorul Românesc”, 1996, p. 38)
În mod evident, înregistrarea interviului cu András Sütõ nu putea fi făcută decât înainte de 19 martie, când scriitorul a fost molestat și, deci, anterior violențelor interetnice din 20 martie! Referirile la “pogromul” - ce avea să se întâmple abia peste una sau două zile! - arată că lansarea dezinformării “pogromul de la Târgu-Mureș” - formulare logomahică prin excelență - a fost premeditată.
Tot la 20 martie, într-un interviu acordat ziarului canadian Toronto Star în ziua precedentă gravelor incidente soldate cu morți și răniți (!), episcopul László Tõkés susține că “violența va continua atâta timp cât guvernul pune o parte din vină pe seama minorității maghiare” și pretinde că “un grup naționalist de dreapta, Vatra Românească, (...) încearcă să-i determine pe maghiari să părăsească țara, să emigreze în Ungaria.”
Cu două săptămâni înainte de alegerile generale care urmau să aibă loc în Ungaria la 9 aprilie 1990, dezinformarea a fost preluată de Gyula Horn, pe acea vreme ministrul de externe al Ungariei. Mânat și de rațiuni electorale, acesta a afirmat la o reuniune ținută la Lisabona, între 22-24 martie, pe tema relațiilor Consiliului Europei cu țările din Europa Centrală și de Est, că la 20 martie, la Târgu-Mureș ar fi avut loc un pogrom împotriva populației maghiare.
Comunist cu vechi state de serviciu - printre altele s-a dovedit că el a făcut parte din trupele care au reprimat Revoluția Ungară din 1956 -, Horn se bucura totuși de un imens prestigiu și simpatie pe plan internațional, fiind cel care deschisese granița spre Austria pentru toți turiștii est-germani care se găseau în Ungaria în august 1989, așa că dezinformarea a avut un impact major.
Referindu-se direct la aserțiunile lui Gyula Horn, istoricul Larry L. Watts remarcă: “Povestiri ale pogromului românesc împotriva etnicilor maghiari din Târgu-Mureș continuă să circule, dar puțini se întreabă cum un “grup” estimat între 500 și 3.000 de oameni ar putea lansa un pogrom împotriva unui alt grup estimat între 9.000 și 15.000, sau cum un asemenea pogrom ar putea duce la 135 răniți în tabăra atacatorilor, iar în presupusa tabără-victimă la doar 33 de răniți. (s.n.)” (Larry L. Watts, Extorting Peace: Romania and the End of Cold War, Bucharest RAO 2013, vol. II, pp. 26-27).
Dezinformarea a fost preluată și colportată de episcopul reformat László Tõkés care, la 28 martie, cu ocazia unui congres ecumenic calvin, (reformat) care a avut loc la Geneva, a susținut că: “Există acolo, la Târgu-Mureș, un conflict unilateral, în sensul că maghiarii continuă să fie victimele terorii și violenței.”
În ceea ce privește lungul șir de dezinformări care au urmat, dincolo de manipularea românilor și maghiarilor, deopotrivă, sau de încercările de intoxicare a autorităților române și organismelor internaționale, este interesant de arătat cum a fost lansat războiul de imagine împotriva României la puțin timp după evenimentele din 20 martie 1990.
Prima mișcare a fost cea efectuată de televiziunea particulară Chanell 4 din Marea Britanie și de postul german ZDF: prezentarea nefericitului Mihăilă Cofar, țăran român din localitatea Ibănești, drept maghiar.
Deși irlandezul Gary Honeyford, reporter al postului Sky News, care a înregistrat in extenso violențele interetnice din 20 martie, a infirmat ferm ideea unui pogrom antimaghiar, (http://www.youtube.com/watch?v=1jJDqbeDZ3c&feature=player-embedded) dezinformările, folosite pentru a fabrica cele mai grosolane manipulări ale publicului internațional, au proliferat. Astfel, Mihăilă Cofar, victimă a dezlănțuirii instinctelor, a fost prezentat în documentarul Bad Neibours - Vecini răi - difuzat de televiziunea Channel Four din Marea Britanie, ca și de televiziunea ZDF din Germania, drept student maghiar bătut bestial pentru că solicita înființarea unei universități maghiare! Argumentul suprem a fost că nefericitul purta un pulover verde! Cele două televiziuni nu și-au cerut scuze nici când s-a dovedit că au dezinformat publicul.
Ulterior, Peter Swain, regizorul filmului Bad Neibours - Vecini răi - prezentat de Channel 4 - a recunoscut într-un interviu cu ziaristul Mihai Mincan că a “distorsionat realitatea”, că filmul a fost comandat după “evenimentele din 20 martie” și că a fost plătit de un producător originar din Ungaria, Paul Neuberg, și a precizat că el nu i-a consultat pe reprezentanții românilor, ci doar pe ai maghiarilor. Întrebat dacă cunoștea identitatea reală a victimei, Swain a răspuns că da, știa, dar că faptul nu-l interesa...
(http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv-culisele -manipularii-conflict...)
La 4 octombrie 1990, după ce identitatea lui Mihăilă Cofar fusese de mult elucidată, trei turiste românce la Paris asistau uluite la o scenă incredibilă prezentată la o emisiune dedicată dramei din 20 martie de postul de televiziune Antenne 2. Atunci când pe micul ecran a apărut secvența atroce a schilodirii lui Cofar, invitată a postului respectiv, Smaranda Enache, personaj de tristă amintire care contribuise din plin la agravarea crizei separării școlilor din Târgu-Mureș, a exclamat: “Iată de ce e în stare poporul român” (Cuvântul liber, 4 februarie 1991). Ulterior, ziarul din Târgu-Mureș a prezentat identitatea celor trei persoane: Elena Bușe, din Bistrița Năsăud, Corina Ichim, fiica dnei Bușe, și Rodica Crăciun, din București, cazate la Hotel Frantour, Berthier Brochant 163, Avenue de Clichy 75007, Paris...
Peste doar o săptămână, la 14 octombrie 1990, când lucrurile păreau că se liniștiseră, András Sütõ supralicitează. Revista “A hét” - Săptămâna - nr. 44 relatează că acesta, aflat la Viena, a declarat în biserica evanghelică de pe Strada Linden: “Mă adresez dumneavoastră între două pogromuri, pentru că la Târgu-Mureș se prefigurează deja cel de-al doilea” (sic!). Este lansată ideea “endemizării” pogromului, o variantă “îmbunătățită” a diversiunii inițiale.
(Va urma)
