Să ne reamintim de cel a cărui operă este o adevărată civilizație, de cel numit de Xenopol o minune de om, elogiat în zeci de Academii ale lumii pentru cele 1.250 de cărți scrise, “personalitate legendară pentru eternitate”, NICOLAE IORGA.
Să ne reamintim de interpelarea lui Nicolae Iorga formulată în Parlament, la 24 noiembrie 1932, în legătură cu politica externă a României. Învățând mult din istoria popoarelor și spectacolul diplomației, Nicolae Iorga este adeptul adevărului spus întreg și la timp, în interesul național, nu pentru a impresiona opinii politice sau publice străine: “Când apăr interesele țării mele, doresc să am și opinia publică de oriunde; dar, când opinia de aiurea este în conflict cu interesele țării mele, nu-mi pasă de opinia publică de oriunde și servesc interesele țării mele și nici pentru interesele economice și financiare ale altora, eu nu înțeleg să scad din drepturile noastre și din marginile firești.”
Măgulirea opiniilor străine și urmărirea de avantaje prin tot felul de “învârteli”, până la urmă, vor fi repudiate tocmai de cei cărora le-au fost adresate, oamenii politici din străinătate prețuindu-i mai mult pe cei sinceri față de țara lor.
Istoricul își amintește de ceea ce i-a spus un politician francez, cu privire la doi oameni de stat români, unul întotdeauna de părere expresă cu cei străini, măgulindu-i, iar altul, cu toată hotărârea și cu orice risc, apărând interesele României: “Însă noi știam de ce el nu era totdeauna de aceeași părere cu noi: fiindcă datoria față de țara și națiunea lui îi impunea să fie întâi alături de interesele țării și ale neamului său. Și noi, francezii, știm să prețuim mai mult felul acesta de oameni.”
