* Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, a fost întotdeauna cu cei ce L-au căutat și chemat în necazuri și nevoi. Despre David citim că a ucis un leu și un urs cu mâna goală, iar despre Samson aflăm că a cărat în spate marile porți ale cetății. Diaconul Vichenție din Spania, pe timpul împăratului Deoclițian a suferit chinuri și torturi pentru Hristos, fiind întemnițat, bătut și ars cu făclii aprinse. Simțind în el o putere dumnezeiască a mărturisit: “Nu cer, tiranule, să încetezi a mă chinui, ci să-mi dai și mai multe chinuri, că mai tare este puterea lui Hristos care mă întărește, decât puterea ta care mă chinuiește”. Bătut cu bețe de fier aprinse, a fost băgat în temniță, unde și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Noi avem exemple și din zilele noastre. E vorba despre o persoană care, într-un moment deosebit, aflată în strâmtorare, a dovedit mare putere. Aceasta a fost doamna Gene Perrymann din Carolina de Sud, care în anul 1965 arăta prin experiența ei că Dumnezeu dă tărie celor ce au nevoie. După ce copilul ei de 8 ani a coborât să ia autobuzul spre școală, ea, care se afla la balcon, a auzit un scârțâit de frână și un țipăt. A coborât în autostradă și, la o mică distanță de casă, și-a văzut copilul ghemuit dedesubtul mașinii, între una din roțile din spate și rezervorul de benzină. Temându-se că rezervorul va lua foc, ea, care era o femeie slabă și mică de statură, sub 60 de kg, în disperare a ridicat partea din spate a mașinii și a împins în șanț mașina, care avea greutatea de 1.000 de kg. Într-adevăr, Dumnezeu dă o putere neașteptată credincioșilor săi atunci când ei trec prin încercări deosebite, așa încât nu ne mai recunoaștem sărmana noastră fire.
***
* Un profesor de educație de la Universitatea din Chicago nu de mult a scris o carte intitulată “Cum să trăiești o sută de ani fericit”. În această carte, autorul, care este medic, a făcut precizarea că aproape cinzeci de procente din oamenii bolnavi sunt bolnavi, de fapt, pentru că sunt îngrijorați și nefericiți. Aceasta este adevărat. Noi trăim vremuri tulburi. Frica, nesiguranța, nervozitatea, îngrijorările sunt tovarășii noștri obișnuiți. Strămoșii noștri își arătau greutatea vieții în mâinile lor bătătorite. Noi o arătăm în frunțile noastre încrețite. Prosperitatea, mașinile confortabile, depozitele bancare și mobila costisitoare pe care o folosim nu pot să ne dea calm și seninătate. Și dacă noi întotdeauna suntem tensionați, apăsați și înspăimântați, atunci trupul nostru suferă, creierul nostru obosește, circulația sângelui este afectată și devenim bolnavi. Este îndeobște cunoscut că există o relație profundă între dispoziția minții și a sufletului și sănătate. Iată o afirmație a unui om de știință american: “Nu este o exagerare că cele mai multe din problemele stărilor acute de boală își au originea lor primară nu în trupul, ci în mintea pacientului”. Diferența dintre sănătate și boală, chiar dintre viață și moarte, uneori stă în întrebarea dacă o ființă omenească are sau nu credință puternică, știind ce înseamnă să fii “puternic întărit, prin Duhul Sfânt, în omul dinăuntru” (Efeseni 3, 16). Înțeleptul Solomon spune: “O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele” (Pilde 17, 22).
***
* Credința dă echilibru și tărie sufletului în lupta dintre bine și rău, alungă ispitele păcătoase, ne este călăuză pe căile uneori atât de spinoase ale vieții. Ea este marea taină a vieții, care ne dă sporite puteri ca să fim mereu biruitori, după cum spune poetul: “Nu ești învins cât timp credința / Nu ți-ai schimbat și nu ți-ai stins, / Credința iarăși te ridică, / Poți fi căzut, dar nu învins”. În planul vieții zilnice, datorită credinței, numeroase suflete au fost salvate de la pieire. Credința dă omului reazem în cele mai diferite și cele mai grele împrejurări ale vieții. Ea stabilește o legătură puternică între Dumnezeu și om. Ea alungă de la om deznădejdea și îl asigură că nu rămâne niciodată singur pe lume. Ea îi repetă la nesfârșit adevărul cântării sfinte: “Cu noi este Dumnezeu”. De aceea, se cuvine să ne împodobim cu virtutea credinței, care ne asigură cununa mântuirii precum afirmă Sfântul Apostol Petru: “Răsplata credinței voastre e mântuirea sufletelor” (I Petru 1, 9). Iar Mântuitorul ne promite această răsplată, când spune: “Fie vouă după credința voastră!” (Matei 9, 29).
Din volumul “Hristos, salvarea noastră!”
