MARTIE 1990: “POGROMUL DE LA TÂRGU-MUREȘ”, O ETAPĂ A RĂZBOAIELOR PSIHOLOGICE ȘI DE IMAGINE DUSE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI - (10)

Motto: E important să știm ceea ce s-a întâmplat, dar și mai important este să știm de ce și cum s-a întâmplat...

De la războaiele psihologice și de imagine, la războiul logistic și “țara-mamă din interior”

În sensul celor scrise mai sus, se poate afirma că, în martie 1990, conducerea României din acea perioadă a fost victima unui proces de intoxicare, iar populația ei, îndeosebi, cea din Transilvania - români și maghiari deopotrivă - a unui fenomen de dezinformare. Aceasta, împreună cu manipularea și diversiunea în prezentarea evenimentelor de către mass-media - mai puțin în cea din țară și masiv în cea internațională, unde agenții de influență și-au făcut din plin jocul - au făcut un rău imens României.

Prin lansarea războiului de imagine bazat pe formula “pogromul de la Târgu- Mureș” s-a încercat inducerea concluziei că la 20 martie 1990 s-ar fi dorit “servirea unei lecții maghiarimii care lupta pentru drepturi etnice (?) și pentru autodeterminare”. La ce poate duce “lupta pentru autodeterminare” a unei minorități, supusă unui proces deliberat de isterizare de către cei care se erijează în liderii ei, dar și naționalismul prostesc al liderilor populației majoritare, s-a dovedit peste nu mult timp și încă foarte aproape de România: în Kosovo, pe vremea când Serbia era condusă de Miloșevici...

Practicând o triplă ofensivă, politică, diplomatică și de imagine în media internațională, și orchestrând minoritățile maghiare din țările vecine Ungariei, guvernele naționaliste de dreapta ale lui József Antall (1990 - 1994) și Viktor Orbán (1998 - 2002; 2010 - până în prezent) au făcut din forțarea obținerii de autonomii pe baze etnice în țările limitrofe un exercițiu curent.

Astfel, ulterior eșuării tentativei din martie 90 de autonomizare a Transilvaniei, au fost puse la cale alte acțiuni de înființare în mijlocul țării noastre a unui teritoriu autonom pe criterii etnice, care să refacă defuncta Regiune Autonomă Maghiară de tristă amintire stalinistă, sub titulatura de “ținutul secuiesc”. Și nu oricum, ci făcând din el, nici mai mult, nici mai puțin decât “țara-mamă din interior”!

Ar mai trebui amintit urmărirea unor obiective în domeniul economic-financiar prin care se dorește crearea în Transilvania a unei subeconomii subversive. Un adevărat război logistic al cărui pilon principal este bazat pe retrocedările de păduri, de diverse clădiri valoroase, unele de patrimoniu etc. Dar acesta este un alt episod din războiul politic, psihologic și de imagine purtat împotriva României...

Epilog - Cercul se închide

Pe vremea când era cancelar al Germaniei, Konrad Adenauer a afirmat într-un celebru discurs că “Istoria este rezultanta erorilor care ar fi putut fi evitate”. Ceea ce s-a întâmplat însă la 20 martie 1990 la Târgu-Mureș pare să arate că unele drame ale istoriei nu se nasc doar din greșeli involuntare... Drept care mă simt dator să relatez două episoade:

La 20 martie 2012, Centrul Cultural Român de la Budapesta și Muzeul Terorii, condus de istoricul Maria Schmidt, specialistă în istoria serviciilor secrete ungare și nu numai, au organizat un simpozion intitulat “Condamnați să conviețuiască”. (sic!) Invitați de onoare au fost László Tõkés, Smaranda Enache și Gabriel Andreescu. Printre altele, simpozionul a susținut ideea că defuncta Securitate a fost cea care a pus la cale “pogromul” de la Tg.-Mureș...

Apoi, la începutul lunii noiembrie 2015 am aflat din presa ungară că Károly Király, despre care în timpul crizei de la Târgu-Mureș s-a spus că este grav bolnav de leucemie, trăiește bine-sănătos în țara vecină și că împlinind 85 de ani a fost decorat cu cea mai înaltă distincție pentru merite deosebite de János Ader, președintele Ungariei...

***

La întrebarea “De ce și cum s-a întâmplat de fapt acel episod sângeros și imund din martie 1990?” se poate răspunde cu un cunoscut verset biblic care relatează primul caz de război psihologic din istorie. Este vorba despre felul în care poporul evreu, căruia i se promisese țara Canaanului, cea unde “curge lapte și miere”, a cucerit cetatea Ierihonului:

“Iar la al șaptelea ocol al zidurilor cetății, pe când preoții sunau din trâmbițe și chimvale, Iosua a poruncit poporului: “Strigați tare, căci Domnul v-a dat în mână cetatea (...), iar zidurile s-au prăbușit îndată și gloatele au dat năvală, fiecare drept înaintea lui. Și astfel au cuprins cetatea”.

Biblia, Cartea lui Iosua 6, 16 și 20.

În final, aș dori să mulțumesc acelor oameni pe care îi caracterizează inteligența de a selecta, decripta și analiza informațiile, de a face “conexiuni între conexiuni” și capacitatea de sintetiză, toate dincolo de simțul comun. Mulțumindu-le pentru informațiile și ideile pe care le conțin articolele și cărțile lor, i-aș enumera doar pe câțiva, în ordine cu totul întâmplătoare: Raoul Șorban, Ioan Todericiu, Gheorghe Rațiu, Aurel I. Rogojan, Camil Mureșanu, Emilian P. Brașoveanu, Zeno Millea, Filip Teodorescu, Alex Mihai Stoenescu, Virgil Măgureanu, Victor Negulescu, Vasile Mălureanu, Radu Tinu, Traian Poncea, Ion Calafeteanu, Anca Florea, Mihai Ungheanu, Mihai Stratulat, Radu Portocală, Mihai Racovițan, Corvin Lupu, Constantin Sava, Teodor Filip și, nu în ultimul rând, Larry L. Watts.

 (Sfârșit)

Lasă un comentariu