IN MEMORIAM - ION HOREA (1929-2019)

Distribuie pe:

Ion Horea s-a născut la 10 mai 1929, în satul Petea de Câmpie, din marginea împătimitei Câmpii Transilvane, copilărind în valea de lacrimă a Vaideiului, cu studii primare la școala din satul natal, continuate apoi la liceele din Aiud, Turda și Târgu Mureș, iar cele superioare la București.

După studiile efectuate la Facultatea de Belle-Arte și, apoi, ca strălucit absolvent al Școlii de literatură “Mihai Eminescu”, Ion Horea este repartizat redactor la secția poezie a revistei Viața Românească, între 1952-1964, fiind numit apoi secretar al Uniunii Scriitorilor din România, între 1964-1968, redactor șef adjunct la Gazeta literară (din 1968) iar, ulterior, în aceeași funcție, la revista România literară, unde a trudit din 1968 - până la pensionarea sa, în anul 1990.

A debutat revuistic în annul 1947, cu poemul în proză “Cosașul”, în ziarul Ardealul nou, din Târgu-Mureș, care își avea sediul redacțional în aceeași locație unde se află astăzi Editura Ardealul și revista de filosofie și literatură Târnava, în al cărui colegiu onorific este încă din anul 1994.

Poetul a fost inclus de critica literară în “generația tradiționalistă”, alături de Ion Brad, Aurel Rău, Al. Andrițoiu, Tiberiu Utan, Radu Cârneci ș.a., cărțile lui purtând pecetea nostalgică a spațiului fără egal al obârșiilor, învăluite când într-o aură mitică, legendară și evocatoare, când în culorile sumbre ale amurgurilor, cu repetarea lor obsesivă, generată de angrenajele sociale necruțătoare ale acestui veac pe care îl traversăm. Pe parcursul a peste șase decenii de poezie, de la debutul în volum cu Poezii - 1956 (urmat de Coloană în amiază, Umbra plopilor, Calendar, Încă nu, selecția retrospectivă Versuri -1973, Măslinul lui Platon, Bătaia cu aur), până la Un cântec de dragoste pentru Transilvania (Editura “Dacia”, din 1983), poezia lui Ion Horea evoluează stilistic și expresiv, parcurgând etapele seninătăților și viziunilor bucolice (remarcate, la începuturi, de G. Călinescu), spre a ajunge la arpegiile triste și “elegiile precare”, cu intonații pline de sensibilitate și candoare.

Desigur, registrul liric al poeziei lui Ion Horea s-a îmbogățit mereu, tematic și metaforic, cu elemente noi, unitatea întregii sale opera fiind însă asigurată prin imagistica de o mare puritate, prin ritmurile disciplinate și grațioase, pe care poetul le trece din ochiul dilatat al amintirii în cărțile sale, făcându-l pe cititor martor al confesiunilor tulburătoare, despre o vale unde mai plouă cu stele, despre un sat cu gardurile rupte, despre o țară a marilor pătimiri istorice - Transilvania, cu eroii ei eterni și legendari, care devine aproape un leitmotiv. Dar, dincolo de atingerea venelor istoriei, cu vibrații ancestrale, Ion Horea se situează într-un timp și spațiu invadat de trecere și melancolii - supreme semne ale magicelor metamorfoze, ale “migrării” sufletești: “Eu sunt al unui timp la care / o să ne-ntoarcem toți, cei duși, / la casele de îndurare, / pustii, cu lacăte la uși. (Hotar). {1983}

Am scris despre aproape toate cărțile de poezie ale maestrului Ion Horea, publicate în anii '80; am scris cu bucuria celui care descoperă un univers liric miraculos, limpede și bine pregătit să-i primenească sufletul; am scris cu entuziasm și cu sentimentul permanent că ceea ce-i valoros în lirica românească nu piere niciodată! De aceea am primit ca o confirmare a acestor convingeri (intime și publice ale mele) prezența lui Ion Horea în celebra, de-acum, Istorie critică a literaturii române, a lui Nicolae Manolescu! Mi-am spus: iată, nici Manolescu, în ciuda exigențelor sale, nu a putut ignora poezia maestrului! Dar nu doar am scris: când Uniunea Scriitorilor a înființat Editura Ardealul, la Târgu-Mureș (la propunerea mea, în 1995), prima carte pe care am editat-o a fost Căderea pe gânduri (1996) de Ion Horea! Au urmat, apoi, în anii următori, altele: Cartea sonetelor (2001), Și va fi ziuă și va fi noapte (2001), Reversuri (2005) - toate semne ale unei constante prețuiri! În urmă cu un deceniu, a ajuns la cititori masivul tom de poezii al maestrului Ion Horea, reprezentând o selecție din toate cărțile tipărite anterior, de la volumul de debut (Poezii, 1956) până la Reversuri (2005) - fiind vorba de volumul antologic de poezie Bătaia cu aur, din 2009; căci Bătaia cu aur (după titlul omonim al volumului din 1979) - cartea ieșită de sub teascurile Editurii Ardealul, cu un amplu și bine elaborat studiu al criticului Al. Cistelecan, era și tomul prin care am aniversat editorial cele opt decenii de viață ale Poetului și mai bine de o jumătate de veac de rodnică trudă în grădina literaturii, și care avea să fie încununat, ulterior, cu premiul Opera Omnia, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, în 2010, în cadrul Festivalului Național “Tudor Arghezi” de la Târgu-Jiu. Apoi, am publicat volumele Calea târgului (2010), Scribul (2010), Rondeluri (2012), Gravuri (2013), Rătăciri (2014), Cât a trecut (2015), Vitraliu (2016), Până-ntr-o zi (2017) - toate tipărite la Editura Ardealul, în burgul de pe Mureș, care și-au împrăștiat, la vremea lor, cerneala proaspătă prin lume...

Maestrului Ion Horea i-au fost recunoscute meritele culturale, atât la nivel național, fiind premiat în mai multe rânduri de Uniunea Scriitorilor din România pentru cărțile sale de poezie, iar pentru volumul de versuri Un cântec de dragoste pentru Transilvania i s-a decernat, în anul 1985, prestigiosul premiu “Mihai Eminescu” al Academiei Române, cât și în plan local: fiind declarat Cetățean de onoare al Municipiului Târgu-Mureș iar, în anul 2009, decorat cu Fibula de la Suseni - cea mai înaltă distincție cultural-științifică a județului Mureș.

Ultimul său volum, Până-ntr-o zi, apărut în 2017, a fost aproape ca o premoniție a bolii necruțătoare care-i va limita existența terestră...

Mă despart, acum, pentru totdeauna, cu mari regrete, de un prieten de nădejde, de un maestru drag, de un părinte spiritual din ale cărui lecții de poezie și de viață am avut enorm de învățat!

Sincere condoleanțe distinselor doamne Felicia Horea și Irina Horea, domnului Nicolae Manolescu și rudelor de suflet ale Maestrului din Petea de Câmpie și Vaidei!

Iar Maestrului drag - să-i fie țărâna natală caldă și ușoară, așa cum și-a dorit! Dumnezeu să-i lumineze calea sufletului, să-l ocrotească și să-l odihnească în împărăția celor drepți!

Lasă un comentariu