LUMEA SE SCHIMBĂ! ROMÂNIA CE FACE? (XVI) MECANISMUL SCHIMBĂRILOR ECONOMICE Șl SOCIALE

Distribuie pe:

“Paradigma tehnocratică tinde să domine viața economică și politică. Economia acceptă orice avans în tehnologie, cu scopul de a avea profit, fără a se preocupa de impactul potențial negativ asupra ființelor umane. Finanțele copleșesc economia reală. Lecțiile crizei financiare mondiale nu au fost asimilate, iar noi învățăm prea lent lecțiile de deteriorare a mediului. Anumite cercuri susțin că economia actuală și tehnologia vor rezolva toate problemele de mediu și susțin, în termeni populiști, că problemele foametei la nivel mondial și sărăcia vor fi rezolvate prin simpla creștere a pieței. Comportamentul lor arată că le este suficientă maximizarea profitului. Prin ea însăși, piața nu poate garanta dezvoltarea umană integrală și incluziunea socială. În același timp, avem un fel de «supradezvoltare» a risipei consumatoriste care formează un contrast inacceptabil cu situațiile de cruntă sărăcie a celei mai mari părți a populației globului. Nu vedem cele mai adânci rădăcini ale eșecurilor noastre actuale, care au de-a face cu direcția, obiectivele, sensul și implicațiile sociale ale creșterii tehnologice și economice. Cultura ecologică nu poate fi redusă la o serie de răspunsuri urgente și parțiale la problemele imediate de poluare, de degradare a mediului și de epuizare a resurselor naturale. Este necesar să existe un mod distinct de a privi lucrurile, un mod de a gândi politici, un program educațional, un stil de viață și o spiritualitate care, împreună, arată că protecția mediului este, de fapt, o parte integrantă a procesului de dezvoltare și nu pot fi luate în considerare în mod izolat. Avem nevoie urgent de un umanism capabil să reunească diferitele domenii ale cunoașterii, inclusiv economie, în serviciul unei viziuni mai integrate.”

Este evident că secolul XXI acordă o atenție sporită unei probleme pe care mulți încă o consideră scenariu hollywoodian de science fiction, un fel de “The Day after Tomorrow”, pe care îl vizionezi și doar atât. Nu te gândești că așa ceva chiar s-ar putea întâmpla, dar, din nefericire, chiar s-ar putea întâmpla. Cercetările cele mai serioase au dovedit că acțiunea omului asupra naturii a devenit atât de distructivă, încât umanitatea este într-adevăr în pericol. Este explicația atenției mai mari care se acordă în ultimii ani acestei probleme. Este însă o problemă prea mare și prea complicată pentru a putea fi rezolvată de lumea în care trăim.

Este bine că există un început de consens internațional, este bine că dispunem de un excelent și generos document programatic al Vaticanului, dar nu există încă nicio garanție că acest început va continua cu acțiuni concrete și se va finaliza cu rezultate încurajatoare pentru viitorul omenirii.

(Va urma)

 

 

Lasă un comentariu